Care este soarta eternă a sfinților din Vechiul Testament?

0
1997

Întrebare: 

Moise, Aaron, Noe și ceilalți credincioși din Vechiul Testament unde au ajuns după moarte, în Rai sau Iad, dat fiind faptul că atunci nu au fost plătite păcatele de Hristos în întregime? 

Sfinții Vechiului Testament au fost mântuiți prin credința lor în Hristos, care era profețit să vină, tot așa cum noi, sfinții de azi, suntem mântuiți prin credința în Domnul Isus Hristos, care a venit cu două mii de ani în urmă și a plătit pentru păcatele noastre. Capitolul 11 al Epistolei către Evrei este dedicat în întregime acestor sfinți ai Vechiului Testament, despre care se spune că au ajuns ei moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, care se capătă prin credință. Ei au crezut Cuvântul lui Dumnezeu și toate făgăduințele și profețiile făcute de Dumnezeu în Vechiul Testament, cu privire la lucrarea și persoana Domnul Isus Hristos. Iată ce ne este relatat despre Moise: 
 
Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. (Evrei 11:24-26) 

Iar cu privire la locul aflării sfinților Vechiului Testament care au murit, cred că răspunsul se găsește în următoarea relatare făcută de Domnul Isus Hristos:  

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”(Luca 16:19-31) 
 
Lazăr a fost un om neprihănit și când a murit a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Acesta este un loc cu totul diferit de Locuința morților, unde este chin. În sânul lui Avram sfinții Vechiului Testament au fost mângâiați pe când cei din Locuința morților sunt chinuiți. Nici unul nu a putut trece dintr-un loc în altul. Sfinții Vechiului Testament au fost mântuiți prin credința lor care le-a fost socotită ca neprihănire.