Cum să depăşeşti neîncrederea de sine?

Întrebare:

Mă confrunt cu o problemă foarte des întâlnită la tineri – neîncrederea în sine. Încrederea se construieşte încă din copilărie, dar ambii mei părinţi sunt persoane timide, neîncrezătoare, care de multe ori au senzaţia de inferioritate faţă de cei din jur şi care, de multe ori, nu mi-au permis să fiu eu însumi. Am devenit foarte confuză. De exemplu, când vine vorba să cunosc oameni noi, nu ştiu ce trebuie să fac şi cum să mă port. Şi mai ales am foarte des mari emoţii negative, cu stări de vomă, cu teamă. Am citit în Psaltirea Maicii Domnului că este foarte important să te cunoşti pe tine, că, necunoaşterea de sine „este sărăcie”. Dar pentru mine este foarte greu… Mă pierd în propriile gânduri şi simt doar că mi se face rău. Sunt o persoană foarte timidă, nu ştiu cum să reacţionez la complimente şi în diferite situaţii din societate. M-am rugat pentru aceasta şi am avut o perioadă de semnificativă îmbunătăţire sufletească. Simţeam că ştiu cine sunt şi că îmi stăpânesc emoţiile. Dar acum, de câteva zile în urmă, stările negative şi de teamă au revenit înapoi. Mă simt pierdută, deznădăjduită şi mă simt rău fizic, pentru că din starea acestor stări nu pot mânca şi am început să am probleme cu stomacul. Ce este de făcut?

Ai simţiri cumpătate despre tine

În Epistola adresată creştinilor din Roma, Apostolul Pavel scrie:

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:2-3)

Chiar dacă în acest pasaj autorul se referă la cazurile când cineva se supraapreciază în ochii proprii, acelaşi adevăr se aplică şi celor ce se subapreciază, se încep a se jeli pe ei şi a se complace în această stare. Să ai simţiri cumpătate, înseamnă să gândeşti despre tine potrivit cu realitatea, nu mai mult şi nu mai puţin. Dar cum se poate aşa ceva? Deja în acelaşi text, autorul dă o soluţie şi anume, să nu te mai potriveşti chipului veacului acestuia ci să te prefaci, adică să te transformi, prin înnoirea minţii tale căutând să cunoşti voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită. Această voie poate fi cunoscută doar din Sfintele Scripturi. Începe să citeşti Biblia ca să aibă loc această transformare şi înnoire a minţii tale şi astfel să nu te mai dispreţuieşti în ochii proprii, ci să ai simţiri cumpătate despre persoana proprie.

Foloseşte oglinda pentru suflet

Când vrei să ştii cum arăţi la faţă, cum eşti îmbrăcat, cum arată trupul tău, mergi şi priveşti în oglindă care poate arăta doar exteriorul. Dar cum să procedezi atunci când vrei să priveşti înăuntrul sufletului tău ca să-ţi poţi aprecia caracterul şi atitudinile? Există o oglindă, doar una singură şi aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce scrie Sfântul Iacov în această privinţă:

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1:22-25)

Fă din studierea Sfintelor Scripturi o disciplină zilnică şi caută să înţelegi mesajul ui Dumnezeu în profunzime. Numai atunci vei ajunge să cunoşti stările sufleteşti, atitudinile greşite şi alte neajunsuri care te fac să suferi tu şi cei din jurul tău. Mai mult, din Cuvântul lui Dumnezeu, vei găsi soluţiile care fiind aplicate te vor face fericit în lucrarea ta.

Caută să cunoşti pe Domnul Isus Hristos

Nu mai fi preocupată doar de persoana ta, ca să nu te trezeşti că faci din aceasta un cult. Preocuparea exagerată de propria persoană este egoism. Atunci când cauţi binele altora, când urmăreşti foloasele lor îi dai voie sufletului propriu să înflorească şi să se bucure de relaţiile cu alţii. De fapt, a te îngriji de alţi înseamnă să ai gândul lui Hristos. Cea mai mare preocupare a Apostolului Pavel n-a fost cunoaşterea persoanei proprii, ci a Domnului Isus Hristos. El a spus aşa:

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. (Filipeni 3:10-11)

Cunoaşterea Domnului Isus poate fi realizată prin studierea şi aplicarea adevărului din Sfintele Scripturi.

Nu-ţi pune încrederea în tine

Încrederea în sine nu este o virtute pentru că în cele mai multe cazuri vine din necredinţă în Dumnezeu şi aroganţă. Puneţi încrederea în Domnul şi atunci vei avea totdeauna biruinţă, în orice împrejurare, aşa cum este scris în Scripturi:

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. – „Fiindcă Mă iubeşte –zice Domnul –de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” (Psalmul 91:1-16)

Ca să ai linişte şi bucurie în suflet în orice împrejurări:

  • Studiază profund şi sistematic Sfintele Scripturi
  • Nu te încrede în persoana proprie
  • Puneţi deplin încrederea în Dumnezeu pentru toate lucrurile
  • Caută să cunoşti şi să reflecţi caracterul Domnului Isus Hristos
  • Ai simţiri cumpătate despre tine
  • Nu te preocupa excesiv de persoana proprie
  • Caută să cunoşti nevoile altora şi să le slujeşti potrivit cu aceste nevoi

Cât priveşte faptul că nu ştii cum să procedezi când faci cunoştinţă cu oameni noi sau când ţi se fac complimente, voi reveni în zilele următoare cu câteva sfaturi în aceste privinţe.

Invit pe cititorii portalului să împărtăşească la comentarii experienţa proprie despre felul cum au depăşit stările pe care le descrie autoarea întrebării, dacă s-au confruntat cu astfel de stări.