Sfaturi pentru tinerii care pleacă să înveţe peste hotarele ţării

Ieri s-a apropiat de mine un tânăr pe care l-am învăţat mai mulţi ani Cuvântul lui Dumnezeu, ca să-mi spună că pleacă peste hotare la învăţătură şi că vrea să-l sfătuiesc în privinţa plecării lui. Am rămas întristat de plecarea lui pentru că el are o bună pregătire deja şi este foarte folositor şi necesar ţării în situaţia de acum şi cu cunoştinţele de care deja dispune. I-am spus doar că oricând îşi va aminti de mine, să ştie că îl aştept înapoi în ţară. M-am gândit apoi în drum spre casă la întrebarea lui şi acum, aş vrea să pun într-un articol sfaturile care mi-au fost solicitate şi care aş vrea să le citească atât tânărul care m-a întrebat, cât şi toţi cei care pleacă să înveţe peste hotare.

Nu dispreţui ţara naşterii tale

Nici unul din noi nu şi-a ales părinţii din care s-a născut. Totuşi fiecare avem datoria sfântă să ne cinstim tatăl şi mama pentru ca să fim fericiţi şi să trăim multe zile în ţara pe care ne-a dat-o Dumnezeu. În acelaşi fel, nimeni din noi nu şi-a ales ţara în care să se nască, dar fiecare avem datoria sfântă să ne iubim ţara şi să-i slujim cu tot ce avem şi putem . Este uşor să fii patriot atunci când strămoşii şi părinţii au lăsat o bună şi bogată moştenire pentru ţară. Nouă ne vine mai greu, dar a fi patriot, înseamnă să-ţi iubeşti ţara atunci când ea trece prin perioade grele, prin răstrişte şi să faci tot ce poţi pentru a ridica ţara din starea în care se află. Când te vei afla în ţara unde pleci să-ţi faci studiile, să nu vorbeşti nici odată cu dispreţ despre ţara ta.

Nu te lăsa târât de dragostea de bani

Foarte mulţi pleacă din ţară ca să înveţe peste hotare tocmai pentru aşi aranja viaţa mai bine şi pentru a căpăta un profit material în viitor. Sau, unii chiar pleacă tocmai pentru că au căpătat o posibilitate să plece, dar nu au o viziune anumită pentru viaţa lor şi nu vor de la viaţă decât bani. Nu fi unul care face aşa. Dumnezeu spune:

Nu te chinui să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. (Proverbele lui Solomon 23:4-5)

Nu părăsi dragostea de ţară

Cunosc mai mulţi tineri, care atunci când au decis să plece să înveţe peste hotare spuneau că se duc ca să se pregătească şi apoi să se întoarcă înapoi să slujească oamenilor din Moldova şi să schimbe starea actuală a lucrurilor din ţară. Unii au spus că se vor întoarce jurişti, alţii specialişti în televiziune şi vor deschide un canal creştin de televiziune prin intermediul căruia vor fi transmise valorile adevărate. Ajunşi acolo majoritatea şi-au făcut studiile, apoi au căutat să facă alte studii, apoi au căutat serviciu şi aşa până s-au stabilit cu totul acolo. Acum se pare că nu-şi mai amintesc de dragostea lor dintâi pentru ţară, pe care cel puţin o aveau la plecare. Mai mult, despre unii am auzit că deja îşi iau şi părinţii acolo.

Nu face pe alţii să-şi piardă dragostea de ţară

Am mai observat că majoritatea tinerilor care pleacă din Moldova, apoi cheamă prietenii, rudele, cunoscuţi ca să se mute cu ei, adică să le calce pe urme. Îmi amintesc cum odată aşteptam la aeroport ca să plec într-o ţară din Asia unde urma să predau un curs la un seminar teologic. M-am întâlnit cu un tânăr care pe când era copil venea la biserică, dar apoi au emigrat împreună cu părinţii în SUA. El m-a întrebat de ce nu mă mut cu traiul în SUA sau în altă ţară mai dezvoltată ca să pot avea o viaţă mai bună. I-am spus atunci că îmi iubesc ţara şi vreau să le slujesc oamenilor din poporul meu. Atunci, el a început să mă convingă că noi suntem creştini, că patria noastră nu este pe acest pământ ci în ceruri şi că nu contează ţara în care trăim. Ba da, contează. Creştinul adevărat se va gândi totdeauna şi va căuta cum să le slujească celor din poporul său, chiar dacă anumite circumstanţe din viaţă l-au impus să părăsească ţara. Apostolul Pavel până acolo îi iubea pe oamenii din poporul lui şi dorea mântuirea lor, încât la un moment din viaţă a scris:

Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9:3)

Urmează pilda lui Neemia

Neemia a fost un evreu care s-a născut în Persia după ce părinţii lui au fost duşi din Israel în robie. El nu văzuse nici odată ţara părinţilor săi, dar ei au reuşit să-i transmită o mare dragoste pentru ţară şi el totdeauna a căutat să facă bine poporul său şi se interesa de ei, chiar când ajunse să aibă o mare poziţie la împăratul persan Artaxerxe. Cartea lui Neemia din Biblie începe astfel:

Istorisira lui Neemia, fiul lui Hacalia. În luna Chisleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre Iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie, şi despre Ierusalim. (Neemia 1:1-2)

Omul care îşi iubeşte ţara totdeauna se va gândi la ea şi va căuta să facă tot ce poate pentru binele ţării. Nenorocirea poporului său îl va afecta adânc şi nu va putea rămâne indiferent fără a lua acţiune. Iată ce spune acelaşi text în continuare despre Neemia:

Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mia mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor… (Neemia 1:3-4)

Dacă ar fi fost unul care căuta doar o viaţă îndestulată, Neemia ar fi putut să stea liniştit şi să nu se intereseze de soarta poporului său. Dar el era un altfel de om, el îşi iubea poporul şi ţara. Atât timp cât ţara era în cea mai mare nenorocire şi ocară, el nu avea linişte. S-a rugat la Dumnezeu pentru poporul său şi Cel Preaînalt l-a onorat ca să capete trecere înaintea împăratului şi să fie trimis la Ierusalim ca să repare zidurile cetăţii. Neemia şi-a iubit ţara înainte ca să o vadă şi a iubit-o totdeauna. Când avea cea mai prosperă stare din viaţa sa, era cu gândul tot la cei din poporul său căutând să le facă binele care îi sta în puteri.

Urmează exemplul lui Neemia. Gândeşte-te la cei care au rămas acasă, la ţara ta, la poporul tău şi caută să faci tot ce poţi pentru binele lor.