Sfânta Împărtăşanie poate fi făcută doar la Biserică sau şi în familie?

Întrebare:

Sfânta Împărtăşanie se poate lua doar de la biserica sau la orice creștin adevărat acasă ori de câte ori se ia masa in familie?

Domnul Isus a instituit Sfânta Împărtăşanie în casa unui om

În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?” Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.” (Marcu 14:12-15)

Primii creștini celebrau Sfânta Împărtășanie pe la casele lor

După înălţarea Domnului Isus la cer şi coborârea Duhului Sfânt a luat naştere Biserica în Ierusalim. Cartea Faptele Apostolilor ne relatează:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:41-47)

Sfânta Împărtăşanie aici este numită “frângerea pâinii” şi cum vedem, o făceau pe la casele lor. Dar, având în vedere contextul în care se aflau ei, este şi de înţeles de ce se făcea pe la case pentru că se adunau în curtea Templului într-un context ostil lor și nu aveau încă o clădire proprie a bisericii.

Frângerea pâinii se făcea Duminica

În relatarea despre învierea lui Eutih aflăm lucruri importante şi despre Cina Domnului:

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. (Faptele apostolilor 20:7-11)

Din acest pasaj aflăm următoarele despre Cina Domnului:

  • Frângerea pâinii, sau Sfânta Împărtăşanie se făcea în ziua dintâi a săptămânii, adică Duminica (şi nu cum spun unii că primii creştini se adunau Sâmbăta)
  • Sfânta Împărtăşanie era făcută de către slujitorul Bisericii, în cazul acesta a făcut-o Apostolul Pavel, despre el scrie că a frânt pâinea.
  • Sfânta Împărtăşanie se făcea în a doua parte a serviciului divin, după ce era predicat Cuvântul lui Dumnezeu

Oamenii au tendinţa să piardă semnificaţia Sfintei Împărtăşanii sau să creadă altceva decât adevărul despre acest semn al Noului Legământ lăsat de Domnul Isus. Este important pentru orice creştini să participe la Cina Domnului cu o frecvenţă care s-a hotărât în biserica locală sau confesiunea din care face el parte şi este extrem de important să realizeze semnificaţia acestui act sfânt şi să se cerceteze bine pe sine, aşa cum a scris şi Apostolul Pavel:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Să ne cercetăm ca să luăm parte la Sfânta Împărtăşanie în chip vrednic şi nu spre osânda noastră.

Articole recomandate: