Se pot ruga morții și mijloci pentru mântuirea celor vii?

Întrebare:

Se pot ruga morții și mijloci pentru mântuirea celor vii? Poate Sf. Maria, sau Sf. Petru, sau Sf. Ștefan cel Mare sau alți sfinți să facă astfel de rugăciuni și să fie ascultate rugăciunile lor de Dumnezeu? 

Nu este aceasta o învățătură biblică să apelăm la alți sfinți pentru ca ei să mijlocească la Hristos și așa să putem fi mântuiți. Cred că, aici și-a pus amprenta gândirea aceasta moldovenească, sau românească, sau și rusească, că trebuie neapărat să ai pe cineva pe lângă cei mari și așa să apelezi la ei ca să mijlocească pentru tine și să capeți lucrurile sau serviciile dorite. Iată de exemplu cum arată rugăciunea  de obște către Sf. Mironosiță Maria Magdalena:

O, icoana a pocaintei, preaminunata si de mirare podoaba a femeilor, si tuturor crestinilor lauda si bucurie, care intocmai cu Apostolii te-ai aratat, slavita mironosita Maria Magdalena, primind rugaciunea noastra cea de acum, dintru toate smintelile si durerile sufletesti si trupesti, si de vrajmasii vazuti si nevazuti ce vin asupra noastra, izbaveste-ne pe noi, ucenita a lui Hristos, si catre Imparatia Cerurilor indrepteaza cu mijlocirea ta pe toti cei ce cu umilinta si cu dragoste, urmnd credinciosiei tale, Ii canta lui Dumnezeu: Aliluia! (Acatist, condac 13) Pomenita de Sf. Biserica in ziua de 22 iulie

În Sfintele Scripturi spune clar:

Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos. (1 Timotei 2:5)

Tocmai aceasta este slujba Domnului Isus Hristos, să mijlocească la Dumnezeu Tatăl pentru noi, și într-un alt loc scrie:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. (1 Ioan 2:1)

Toată Epistola către Evrei a fost scrisă ca să-i îndemne pe destinatari să aibă îndrăzneală să se apropie de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos. Cuvântul Sfânt ne spune și nouă.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)

Și mai spune, tot în aceeași epistolă:

Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. (Evrei 10:19-23)

Dumnezeu să ne ajute să ne punem toată nădejdea în Domnul Isus Hristos și prin El, să avem îndrăzneală să ne apropiem de Dumnezeu ca să fim mântuiți. Să nu căutăm soluții care nu sunt soluții, ignorând soluția oferită de Dumnezeu.