Școala acasă: metode biblice pentru educarea copiilor – comunicarea

Aplicarea metodelor biblice pentru educarea copiilor este una din schimbările pe care am început să le facem de când am început educația acasă. Citind cartea “Păstorind o inimă de copil” de Tedd Tripp, mi-am dat seama de un dezechilibru în folosirea celor două metode biblice de educare a copiilor: comunicarea și nuiaua, ambele specificate în Proverbe 23(v.13-26). Ca părinte recurg mai repede (sau doar!) la nuia decât la comunicare, deși pentru o educare armonioasă cele două metode trebuie folosite complementar.

Obișnuită să înțeleg comunicarea unilateral doar ca abilitatea de a mă exprima, am descoperit încă două dimensiuni ale comunicării. Așadar, comunicarea nu este numai arta de a mă face înțeleasă, ci și arta de a asculta (“Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” Proverbe 18:13) și de a-i ajuta pe ceilalți să-și exteriorizeze trăirile cu scopul de a-i înțelege. Obiectivul comunicării noastre cu copiii este să-i ajutăm să-și exprime starea interioară în așa fel încât să înțelegem ce se petrece înăuntrul lor, cauza cuvintelor și faptelor lor cu atât mai mult cu cât Biblia ne asigură că există o legătură directă între motivație și acțiune (“Din prisosul inimii vorbește gura” Matei 12:34, Luca 6:45). Pentru aceasta trebuie să-mi formez anumite deprinderi: să nu dau frâu liber mâniei, sentimentelor, să privesc lumea prin ochii copilului, să inițiez dialogul, să mă concentrez asupra cauzei acțiunii copilului, să aflu care a fost ispita, reacțiile posibile la ispită, reacțiile păcătoase ale copilului, să evit întrebări care nu duc nicăieri de tipul de ce și să pun întrebări după exemplul Domnului Isus care nu rostea nici un cuvânt nefolositor și se adresa direct problemei din inima omului.

Din nefericire, 80-90 % din comunicarea practicată de părinți se rezumă la reguli, îndreptare/corectare și disciplină/pedeapsă. Dar comunicarea plenară trebuie să includă încurajare (înțelegerea promisiunilor divine), mustrare, stăruință (Proverbe 23), instruire (Psalmul 119:98-100,104 ), atenționare (memorarea atenționărilor din Proverbe), învățare (ce știu eu ca părinte să dau mai departe copiilor mei), rugăciune (comunicarea părintelui cu Dumnezeu are efect asupra relației părinte-copil) în funcție de nevoia copilului 1 Tesaloniceni 5:14 “Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi”.

Comunicarea adevărată, rodnică este adesea ignorată din lipsă de timp din partea părinților sau este înlocuită cu un discurs părintesc, predică sau morală prin care părintele își exteriorizează frustrarea, nemulțumirea, ratând astfel ocazia de a sonda adâncurile sufletești ale copilului. Comunicarea adevărată este o îndeletnicire de o viață, care consumă timp și energie și cere flexibilitate și înțelepciune în alegerea timpului potrivit de comunicare cu copiii atunci când ei sunt dispuși să o facă.

Beneficiile comunicării

Apropierea părinte-copil

Copilul își va da seama mai devreme sau mai târziu că părintele a făcut tot posibilul ca el (copilul) să-și atingă potențialul maxim și va avea încredere în părinte.

Relații sănătoase

În familie copilul își va forma deprinderi corecte de comunicare care îl vor ajuta pe tot parcursul vieții în inițierea și cultivarea unor relații armonioase cu cei din jur.

Viziune biblică

Prin comunicare de calitate constantă centrată pe Biblie copilul ajunge să înțeleagă complexitatea vieții din perspectivă eternă.

Formarea caracterului

Prin expunerea regulată la adevărul biblic copilul ajunge să cunoască cine este Dumnezeu și ce vrea de la el, să-și înțeleagă propria natură păcătoasă și să recunoască nevoia de răscumpărare.

Responsabilitatea de părinte este o chemare care cere disponibilitate și dedicare totală. Avem la dispoziție o perioadă scurtă, atât timp cât copilul este acasă, ca să practicăm comunicarea cu ei și să-i pregătim pentru viață. Da, comunicarea este costisitoare, cere efort, perseverență, sacrificii, dar beneficiile întrec cu mult prețul.