Ce așteaptă Dumnezeu de la noi în sărăcie și în bogăție?

Întrebare:

Cum trebuie să se poarte un creștin bogat? Ce principii trebuie să urmeze? Dar unul sărac? Ce așteaptă Dumnezeu de la unul și de la celălalt?

bogat si saracbogat si sarac

În Epistola Apostolului Iacov scrie următoarele adevăruri:

Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui. (Iacov 1:9-11)

Încă la începutul epistolei sale, Iacov ne-a atenţionat că încercările sunt felurite şi avem nevoie de înţelepciune ca să trecem cu bucurie prin ele. Un fel de încercare mai bine cunoscut de toţi este sărăcia. Dar, şi bogăţia este o încercare pentru mulţi şi aceasta urmează să o vedem azi în Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, Iacov începe cu cea care este mai răspândită dintre aceste două. El spune…

Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui

Fratele aici nu este numit sărac, ci “dintr-o stare de jos”. Noi toţi deodată ne gândim la cel sărac, dar Iacov vrea să ne atenţioneze la faptul că fratele a fost pus într-o stare de jos. Iacov ne arată cum s-a întîmplat aceasta când zice:

…de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!” Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!” Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!” Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele. Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n’a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce-L iubesc? Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor? (Iacov 2:2-6)

Deci, vezi cum a ajuns fratele nostru în starea de jos? Tocmai fraţii noştri, tocmai în adunarea copiilor lui Dumnezeu l-au înjosit. Dar tu cum procedezi când vine cineva îmbrăcat prost în adunare? Te-ai apropiat măcar să vorbeşti cu el vreo dată? L-ai invitat să ia masa la tine acasă? Te-ai interesat de starea lui, de necazurile lui şi cum ai putea să-l ajuţi? Poate este o văduvă sau un orfan pe care l-au abuzat toţi până acuma?  Dacă până azi ai înjosit în felul despre care am scris mai sus, mai este timp să te apropii şi să-ţi ceri iertare. Şi să nu crezi că biserica este primul loc unde este înjosit cel sărac, până aici mai este înjosit încă mult, de mulţi şi în multe feluri. Sau poate îmi vei spune că este sărac pentru că nu lucrează. Hai să fim sinceri, uite tu în jur şi vezi singur câţi oameni lucrează foarte greu şi totuşi rămân într-o stare de jos şi săraci. Iacov mustră apăsat pe bogaţii care au pus pe sărac într-o stare de jos şi l-au făcut să fie sărac. Iată cum îi avertizează el:

Ascultaţi acum voi, bogaţilor!….  Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, striga! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului… Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! (Iacov 5:1-6)

Vezi cum se îmbogăţesc unii?  Prin plata oprită de la sărac. Dacă i-ar fi dat plata la timp ar fi putut şi fratele nostru să-şi cumpere o haină şi să nu mai vină “îmbrăcat prost” în adunarea copiilor lui Dumnezeu. Dar poate tu eşti unul care opreşti plata săracului? În ultima vreme sa răspândit mult acest rău şi parcă a devenit o practică care nu mai deranjează pe nimeni afară de cel ce suferă. Sau poate ai avut tu de suferit de la aceasta? Sau poate tu ai oprit plata săracului ori îi dai salariu nu după munca care o face, ci după “nivelul salariilor care sunt în ţară”.  Aceasta este tot o nedreptăţire şi Cuvântul lui Dumnezeu te îndeamnă azi să te opreşti a mai face aceasta şi să te pocăieşti, pentru că în felul acesta înjoseşti pe sărac.

Fratelui sărac şi înjosit Cuvântul lui Dumnezeu îi spune “să se laude cu înălţarea lui ”Ce înseamnă să se laude? Pe drept a-i numi pe cineva nebun dacă l-ai vedea că iese în stradă şi se laudă în gura mare că este sărac, pentru că nimeni care este cu mintea întreagă nu găseşte în aceasta un prilej ca să se laude şi sărăcia în sine nu aduce bucurie ci suferinţă. Atunci de ce Iacov spune “să se laude”? Expresia aceasta este o figură de stil în acest context şi prin ea autorul vrea să spună fratelui dintr-o stare de jos că trebuie să păstreze o atitudine şi o bucurie pe care o ai atunci când doreşti să te lauzi cu ceva, adică să privească la avantaje şi nu la dezavantajele situaţiei şi împrejurărilor în care se află. Şi avantajele pentru care trebuie să se bucure şi la care trebuie să privească nu sunt în starea lui de jos sau în sărăcia lui, ci în “înălţarea lui”.

Care este înălţarea acestui frate dintr-o stare de jos?  Îmi place atît de mult să văd cum Dumnezeu îşi explică Cuvântul Său tot prin Cuvântul Său. Priviţi cât de clar ne răspunde la această întrebare când zice:

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei, pe care a făgaduit-o celor ce-L iubesc? (Iacov 2:5)

Deci, fii atent, fratele pe care noi îl vedem înjosit, în haine proaste şi nesocotit de toţi este sărac doar în ochii lumii, dar înălţat în următoarele feluri:

  • Dumnezeu l-a ales;
  • Dumnezeu l-a ales ca să-l facă bogat în credinţă, care este mai scumpă ca aurul şi care nu poate fi cumpărată cu nici un fel de avere sau bani;
  • Dumnezeu l-a ales ca să-l facă moştenitor al Împărăţiei Cerurilor.

Aceasta va fi în Împărăţia Cerurilor, dar până ce toată atenţia, toate averile şi toate privilegiile le revin bogaţilor. Fraţii le dau primele locuri în adunare pe seama înjosirii fratelui care şi aşa este înjosit mult. Fraţii noştri care caută la faţa oamenilor, în felul acesta singuri îşi mai dau cu palma în faţă, pentru că bogaţii vin în adunare, râd de felul cum se înjosesc unul pe altul între ei şi apoi bogaţii îi târâie în faţa judecătorilor şi le batjocoresc frumosul nume pe care îl poartă. Iacov însă nu face aşa. El îi confruntă pe bogaţi direct şi cu toată autoritatea care a primit-o de la Dumnezeu prin Evanghelie. El spune…

Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerenia lui

Iacov spune în Epistola sa că bogatul va trece ca floarea ierbii. Iarba răsare primăvara şi când vin căldurile verii se usucă, iar dacă mai rezistă datorită ploilor, se usucă în toamnă.

Odată mergeam primăvara prin Tajikistan şi munţii lor deosebiţi de frumoși erau acoperiți cu tot felul de iarbă şi flori. Nu mă mai săturam să privesc la acele plante şi florile lor.  Fraţii care mergeau cu mine mi-au spus că peste o lună nu va mai rămâne nimic, totul va fi uscat şi aşa până la primăvara viitoare. Deci, viaţa ierbii este foarte scurtă, iar a florii este cu mult mai scurtă decât a ierbii.  Mă uitam la acele lalele sălbatice şi încă multe alte flori deosebit de frumoase şi la aceea cât de scurtă este viaţa lor. Înfloresc pentru o perioadă scurtă de timp, trec oamenii şi le admiră şi apoi soarele le usucă în primul rând pe ele şi cad jos. Acum, atenţie, bogatul nu este comparat cu iarba, ci cu floarea ierbii. Dumnezeu vrea să ne atenţioneze că viaţa pământească a oricărui om este deosebit de scurtă şi tot Iacov spune:

Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. (Iacov 4:14)

Dar, se pare că Iacov nu se referă doar la moartea fizică. El zice: ”Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere.” Când am citit expresia “răsare soarele” mi-am amintit de ceea ce scrie Iacov în capitolul 5 despre bogaţi şi anume:

Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată că plata lucrătorilor, cari v’au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V’aţi săturat inimile chiar într’o zi de măcel. Aţi osândit  aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea! (Iacov 5:1-6)

Deci, Iacov nu se referea pur şi simplu la moartea fizică care vine la fiecare om, ci se referea la “nenorocirile” care au să vină peste ei.

Bogatul se va vesteji în umbletele lui. Care sunt umbletele bogaţilor? Care sunt faptele lor care le vor aduce nimicirea ca şi vestejirea pentru o floare? Iacov le trece în listă în epistola sa. “V-aţi strâns comori în zilele din urmă!” – zice el. Am citit undeva ca atunci când se scufunda faimoasa corabie “Titanic” o femeie a fugit repede în cabina ei, a călcat peste diamante, peste lucruri de aur, a nesocotit chiar şi bijuteriile proprii care erau acolo şi a luat doar două portocale. Portocalele erau atunci cel mai important lucru care  puteau să-i salveze viața.

Dragul meu, noi suntem în vremurile din urmă şi “venirea Domnului este aproape” (Iacov 5:8) Cu ce lucruri îţi umbli mâinile şi viaţa? De ce lucruri te ţii tu şi după ce lucruri alergi? În ce fel îţi dobândeşti aceste lucruri? Domnul Isus a spus că:

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea. (Matei 11:12)

Fii înţelept şi dă năvală ca să pui mâna pe Împărăţia Cerurilor şi nu te lăsa atras şi înşelat de bogăţii care prin nedreptate şi înşelăciune dau năvala să agonisească prin nelegiuire bogăţii nedrepte. Ei în umbletele lor sunt preocupaţi doar de agonisirea averilor şi “plata lucrătorilor care l-au secerat câmpiile au oprit-o prin înşelăciune” (Iacov 5:4) În timp ce secerătorii înşelaţi strigă, aşa încât strigătele lor au ajuns la urechile Domnului oştirilor, bogaţii continuă în umbletele lor şi trăiesc “pe pământ în plăceri şi în desfătări. Îşi sătura inimile într-o zi de măcel când ei măcelăresc pe cel sărac. Osândesc şi omoară pe cel neprihănit, care nu li se împotriveşte. (Iacov5:4-6) Şi după ce procedează aşa cu săracii nu se limitează la aceasta.  Pentru că ei au bani şi pentru că în această lume coruptă până la măduva oaselor totul se cumpără cu bani, tot bogaţii asupresc şi târăsc pe creştini, pe cei neprihăniţi “înaintea judecătorilor” şi batjocoresc frumosul nume pe care-l poartă. Aşa sunt umbletele bogaţilor, pline de nedreptate şi ei împrăştie doar suferinţă şi batjocură. Nu se limitează doar aici, ci în batjocura lor mai vor să arate neprihăniţi şi vin în adunarea copiilor lui Dumnezeu ca prin intermediul celor ce “caută la faţa omului” să mai înjosească o dată pe cel sărac.

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele” şi vine la ei după ajutor ei le spun: “Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului”. (Iacov 2:15-16)

La ce se aşteaptă ei având aşa o umblare în lumea aceasta? Cuvântul lui Dumnezeu spune că ei se vestejesc în umbletele lor. Dar tu cum procedezi? Nu contează câtă avere ai, contează cum o agoniseşti, pentru cine şi pentru ce. Ce faci când te întîlneşti cu cel sărac, gol şi lipsit de hrana de toate zilele? Ce zice sufletul lui după ce a trecut pe la tine?  Îţi foloseşti averea pentru a “da năvală în Împărăţia Cerurilor” sau o laşi să te facă să vestejeşti?

Domnul Isus a vorbit despre bani şi bogaţi mai mult decât despre rugăciune şi aceasta arată că este un subiect mare care nu poate fi acoperit cu un articol. Dar, vreau la încheiere să stabilesc cateva lucruri evidente din articol şi anume:

  • Starea materială care o ai aici pe pământ nu te califică în nici un fel pentru împărăția cerurilor
  • Atitudinea noastră faţă de avere va fi determinată de relaţia care o avem în Dumnezeu şi de credinţă care o avem în făgăduinţele lui Dumnezeu
  • Nu este păcat să fii bogat, dar este o nelegiuire să-ţi agoniseşti avere în zilele din urmă prin nedreptăţirea altora.
  • Averea nu este un lucru pe care poţi să te bizui şi cu care poţi să te lauzi.
  • Nu lăsa să te copleşească sau să te înşele starea materială din lumea aceasta ci gândeşte-te bine la starea care doreşti să o ai după moartea fizică.

La încheiere, vreau să vă las cu acest adevăr sădit adânc în inimă, ca să acţionaţi potrivit cu el:

…căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.” (II Corinteni 8:9) şi acum “Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. (Coloseni 2:10)