Să ne zidească Dumnezeu familiile şi naţiunile

15 Mai a a fost anunţată de ONU ca Zi Internaţională a Familiei. Fiind în Londra în ajunul acestei sărbători, am rămas plăcut impresionat să văd în gară un bărbat care hrănea un bebeluş şi aceasta în contextul Europei unde natalitatea este în descreştere.

În drum spre casă, ca nici odată pe avion au fost foarte multe mame şi cupluri tinere cu copii. După ce avionul a luat înălţimea necesară, copiii s-au luat unii cu alţii şi foarte interesant s-au jucat alergând pe cărarea dintre bănci. Mi-a plăcut că nimeni din pasageri şi nici însoţitoarele de bord nu s-au arătat nemulţumite, ba invers, toţi îi admirau pe aceşti copii.

La aterizare, când aşteptam în rând la controlul paşapoartelor am hotărât să le dăm întâietate mamelor şi taţilor cu copiii şi cu multă plăcere am rămas ultimii în rând.

Odată aşteptând în rând am fost curios, am pus întrebări şi am aflat că aproape toţi acei părinţi trăiesc în Londra şi acolo au născut copiii. M-am bucurat că pot să fie împreună cu întreaga familie şi astfel copiii nu au soarta celor peste 200 mii copii din ţară care cresc fără părinţi.

Tot acolo mi-a amintit un banc pe care l-am auzit zilele trecute şi anume: un călător a fost servit bine într-un restaurant din Londra şi când a întrebat chelnerul din ce ţară este, a aflat că era din Moldova. Apoi, a mers la Tokio şi acolo iar a întâlnit pe cineva care i-a oferit un alt servici şi era tot din Moldova. Când a mers în Washington, iar a luat masa la un restaurant unde chelnerul era din Moldova, n-a mai răbdat omul şi a zis: “Domnule, am privit pe hartă şi am văzut că aveţi o ţară foarte mică. Cum se face că sunteţi prezenţi în toată lumea?” Chelnerul a răspuns: “Ce aţi văzut pe hartă este oficiul central, dar toată lumea este a noastră”.

Dumnezeu să binecuvânteze toate familiile din ţara noastră şi din lumea întreagă şi să ne ajute să păstrăm această instituţie divină aşa cum a fost concepută de Creator. El zice astfel în Sfintele Scripturi: 

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. (Psalmi 127:1-5)

Să căutăm Faţa lui Dumnezeu din toată inima ca să ne zidească El familiile şi naţiunile.