Redefinirea și scopul nostru
Ceea de ce avem nevoie este un simț nou al identității și al scopului care ne eliberează de contextul politic liberal/conservativ și ne permite să continuăm idei noi și de acțiune. Eu cred că modelul nostru nou ar trebui să fie bazat pe societățile misionare de odinioară. Realist vorbind, America a devenit un câmp de misiune și strategiile, precum și tacticile pe care ar trebui să le urmărim sunt acele folosite în mod tradițional de misionari: identificarea zonelor de misiune țintă, instituirea misiunilor în ele, creșterea unui număr de credincioși locali, infiltrarea și direcționarea centrelor locale de influență, educarea societății locale cu privire la superioritatea biblică asupra lumii, și stabilirea instituțiilor de servicii sociale care împlinesc nevoile oamenilor locali, în același timp, cu a-i învăța valorile biblice.
Metaforele din sport și militărie pe care le-am folosit in trecut pentru a ne defini ca și conservativi și concurenți liberali, pe un teren pe care se poate totuși de jucat, deja nu se mai potrivesc așa de bine cu modul cum au fost folosite.
Noi am pierdut deja cea mai mare parte din terenul pe care l-am avut în anii 1950 și controversele sunt acum în mare parte între conservativii Creștini și liberalii Umaniști, dar între partidele politice Republican și Democrat, ambele (în raport cu standardele din trecut) au trecut dramatic spre stânga și s-au îndepărtat de Creștinismul biblic.
Important este că, lucrul unui misionar este mai vast decât al unui activist conservatist, și cel mai mult se manifestă în conformitate cu nevoile mai largi ale acestei societăți „post-creștine.”
Societatea pe care încercăm să o salvăm de la dezintegrare nu mai înțelege presupozițiile biblice pe care strămoșii noștri le-au avut de la sine, și care sunt necesare pentru supraviețuirea sa. Accentul nostru principal ar trebui să se schimbe de la lupta împotriva răutăților societății la a oferi binecuvântări sociale. Aceasta nu înseamnă că noi ar trebui să abandonăm lupta împotriva răului. Această luptă trebuie să continue. Totuși, în timp ce lucrăm pentru a stinge incendiile dezlănțuite în comunitate (lucrul instigatorilor culturali), trebuie să lucrăm și mai din greu asupra unei campanii de prevenire a focului, ori restul muncii depuse se va dovedi eventual a fi făcut în van.
Asupra acestui lucru mă voi referi mai pe larg în cele ce urmează.
Personal vorbind, mă refer la mine însumi mai puțin și mai puțin ca și la un conservatist, și din ce în ce mai mult la un misionar. Scopurile mele nu sunt ca și ale unui partid politic, și nu numaidecât și cele ale unei mari slujiri pro-familiste Creștine (chiar dacă des susțin proiectele lor pro-familiste). Scopul meu este să transform câmpul meu propriu de misiune și să încurajez creștini care gândesc la fel să facă același lucru în câmpul lor. Eu cred că acesta este cel mai rezonabil și de ajutor curs al lucrurilor pe care îl putem urma în circumstanțele în care suntem. Semnificativ este faptul că este foarte diferit și mai greu să transformăm câmpul de misiune „post-Creștin” decât cel pre-Creștin. Oricine care a slujit vreodată în misiune într-o țară din lumea a treia îți va spune că o persoană medie din câmpul de misiune este de obicei mai dispusă să asculte mesajul Evangheliei.
Cel puțin pentru ei, aceasta este o idée interesantă. Însă într-o societate post-Creștină, oamenii sunt deseori ostili față de Creștinism, și mulți din ei au fost instruiți după retorica anti-Creștină. O societate este post-Creștină deoarece dușmanii Evangheliei au lucrat s-o facă așa. Între timp, Creștinii, a căror responsabilitate este să combată pe anti-Creștini în astfel de societăți, din motive diferite au permis de-Creștinarea și, prin urmare, pot fi în defensivă sau ostili față de cei care vin în scenă cu intenții de a face misiune. Totuși, când creștinii orientați spre Împărăție încep să gândeasc pentru ei înșiși ca și misionari, darurile lor personale creative și călăuzirea Duhului Sfânt îi face eficienți și de succes în orice context.
În al doilea rând: Lucrați local
Având în vedere starea avansată a declinului moral în națiunea noastră, și poziția noastră de slăbiciune relativă, în comparație cu adversarii noștri culturali, noi trebuie să ne confruntăm cu perspectiva neplăcută că eforturile noastre în restabilirea unui consens drept Iudeo-Creștin sau a unei legi morale naturale în America ar putea eșua. Prudența ne dictează că strategia noastră trebuie să permită această urgență și să asigure cât mai multă protecție familiilor și comunităților noastre, în cazul în care nu putem reveni la protecția națiunii ca un tot întreg.
Când păstrăm un accent local, acest fapt ne permite să declarăm agenda noastră pro-familia în comunitățile noastre locale mai întâi, ceea ce mai apoi ne ajută să ne protejăm de efectele dezintegrării continue în întreaga societate. De asemenea ne permite să demonstrăm prin exemplu superioritatea modelelor comunităților centrate pe familie. Și alții vor fi inspirați să urmeze inițiativa noastră, odată ce începem să producem comunități pro-familiste veritabile. În timp ce noi ne orientăm la comunitățile noastre locale, totuși nu putem ignora lupta care are loc la nivel de stat, național și internațional.
Totul se reduce la prioritizarea bătăliilor și alocarea timpului limitat, a energiei și a finanțelor într-un mod corespunzător.
Deși multe dintre atacurile asupra eticii Iudeo-Creștine provin din afara comunităților locale, impactul acestor atacuri poate fi slăbit prin eforturile noastre la nivel local. De exemplu, atitudinile anti-familiste promovate copiilor noștri prin televiziunea națională și media de divertisment poate fi contrabătut printr-un mesaj puternic pro-familist în școli, librării și organizații care slujesc comunitatea. Atare instituții sunt pe larg controlate de către consiliile locale de administrație și directori care au fost aleși la nivel local.
Specific zilelor noastre, aceste consilii locale de administrație sunt dominate de adversarii noștri culturali, chiar și în comunitățile relativ conservative, dar aceasta se întâmplă deoarece oamenii pro-familiști nu sunt organizați și motivați să concureze pentru ei. Acestea și toate alte oficiii politice locale pot și ar trebui susținute de cetățenii pro-familiști.
Abordarea pro-activă misionară în re-Creștinarea societății are potențial mare de a influența la nivel local. Coordonarea eforturilor prietenilor și aliaților în a promova căsătoria, a practicilor eficiente de creștere a copiilor și a sănătății și integrității familiei pot avea impact local enorm. Promovarea activă a scopurilor pro-familiste în grupurile de afeceriști și a organizațiilor de binefacere pot redirecționa cursul schimbării în comunitatea locală.
Odată ce o comunitate a devenit cu adevărat pro-familistă, ea poate exporta cultura sa locală comunităților din jur, și poate promova candidați politici pentru biroul mai mare. Este evident că atunci când multiple comunități locale devin pro-familiste, transformarea statului și/sau a regiunii devine un scop mult mai realizabil. Planul și tacticile specifice pot varia din loc în loc, conform circumstanțelor locale și creativității, talentelor și a atenției lucrării activiștilor locali.