Să ne întoarcem la legătura frățească

Cui nu i-ar plăcea să fie tratat cu multă atenție, dragoste și respect? Cui nu i-ar plăcea ca cei din jurul lui să se intereseze politicos de felul cum îi merge viața? Noi cu toții avem nevoie de atenție, de aprecieri și de susținere, însă nu poți avea aceste lucruri dacă tu nu ai fost învățat să le oferi. Știu că oamenii egoiști, clevetititori, zgârciți sau mincinoși nu sunt cei cu care ați dori să interacționați. Drept vorbind, astfel de oameni nici în prima biserică nu erau acceptați. Biserica primară a fost fondată pe alte principii.

Disciplina duhovnicească, ascultare de lideri, împlinirea nevoilor celor din jurul lor, curăția inimii, toate acestea făceau parte din trăirea primilor creștini. Biblia ne spune că aceste principii făceau parte din legătura frățească. O astfel de viață, cu siguranță, nu avea cum să nu fie vizibilă oamenilor din jur, de aceea și Sfânta Scriptură menționează că modul de viață a primilor creștini din istorie era plăcut și agreat de societatea de atunci. Cu siguranță, fiecare dintre noi dorește să trăiască într-o comunitate unde legătura frățească este trăită. Din nefericire, trebuie să recunosc că la acest capitolul suntem corigenți. Când legătura frățească este o realitate în biserică și în societate, doar atunci este o victorie asupra eșecurilor umane. Judecați și singuri în ce societate trăim, zile pe care apostolul Pavel le numește „vremuri grele”. Nu sunt vremuri grele din cauza sărăciei sau a persecuției împotriva creștinilor, dar au devenit grele din cauza oamenilor care nu mai pot suferi învățătura sănătoasă, din cauza oamenilor care se întorc de la adevăr și se îndreaptă spre istorisiri închipuite, oamenii sunt iubitori de sine, de bani, lăudăroși, trufași sau hulitori, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați…., având doar o formă de evlavie.

Dacă cumva una din aceste caracteristici ne sunt comune, atunci suntem departe de legătura frățească după care tânjim, dar pe care nu suntem gata să o oferim.
Suntem departe să vedem nevoile oamenilor. Cuvântul «dragoste» a fost atât de mult folosit că și-a pierdut frumusețea și puritatea. În cadrul biblic este necesară reabilitarea acestui cuvânt în adevaratul lui sens. Credința și dragostea frațească sunt nedespărțite. Aceștia sunt cei doi stâlpi ai Bisericii lui Isus Hristos. Nu este posibil una fără alta. Credința vie este pârghia dragostei frățești, după cum este scris în Galateni. De aceea legătura frațească în biserica ar trebui sa fie semnul principal al realității credinței în Isus Hristos. Din păcate, nu întodeauna se întâmplă așa. Eșecurile au ca origine mai multe cauze. Este ușor să spui că îmi iubesc aproapele, dar atunci când apar dezacorduri sau neînțelegeri, dragostea frățească se stinge de parcă nici nu a mai fost. Din cauza slăbiciunilor omenești Dumnezeu prin Cuvântul Său ne îndeamnă să fim cu aceleași gânduri, să simțim unii cu alții, să fim smeriți și miloși. Iar dacă vom căuta aceste calități, cu siguranță că ne va fi mult mai ușor ca legătura frățească să o aducem în prim plan și să fie vizibilă pentru toți oamenii.
Dragostea și legătura frățească trebuie să fie reciprocă. Cel care-și zice creștin este chemat să aibă același comportament unul vizavi de altul. Familiile noastre, țara în care trăim și bisericile de unde venim sunt un câmp extraordinar unde putem să ne manifestăm legătura frățească. Fiecare din noi activează într-un domeniu sau altul și peste tot sunt oameni ușor de iubit și mai greu de suportat. Creștinii trebuie să învețe și să practice dragostea frățească, în caz contrar Biblia ne spune despre credința noastră că este drăcească.
La încheiere vreau doar să menționez că unul din instrumentele de întărire sau de distrugere a legăturii frățești este limba. Cuvintele pe care le spunem sau pe care nu le spunem sunt o expresie la tot ce este în inima noastră, de aceea schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Tocmai de aceea se spune „legătura frățească”, că în această legătură să ai și tu partea ta. Trebuie să ne punem întrebarea: iubesc cu adevărat pe cei din biserica mea? Sunt eu plin de afecțiune pentru ei? Am eu aceleași sentimente care erau în Isus pentru oamenii din jur? O autoexaminare este absolut necesară pentru a ști care este nivelul meu în dragostea și legătura frățească.