Să ne implicăm în binele țării

De obicei oamenii obișnuiesc să vorbească de rău țara în care trăiesc. Mereu ceva nu ne place. Și credem că dacă noi am fi într-o poziție sau alta am schimba mult în bine viața din țara în care trăim. Arena politica a fiecăruia dintre noi a devenit casa noastră, acolo este locul unde propunerile noastre sunt cele mai bune și cele mai inovatoare. Însă cum ieșim din casa noastră nu ne mai pasă de nimic. Suntem oameni cărora ne place implicarea doar până acolo încât nu suntem implicați cu adevărat.

Se știe bine că implicarea fiecăruia dintre noi în viața socială este crucială. Mai ales creștinii trebuie să fie acel motor al societății care să dicteze cursul vieții într-o societate. Dintotdeauna, creștinii au avut chemări deosebite. Această afirmație e relevantă și atunci când e vorba de implicarea noastră în viața publică. Noi am fost atenționați chiar de Mântuitorul că suntem cetățeni nu doar ai Împărăției lui Dumnezeu, dar și ai statului în care trăim.

Unul din cele mai relevante exemple este Apostolul Pavel care a făcut la fel. În epistolele lui, el ne îndeamnă să facem cereri și rugăciuni pentru cei înălțați în dregătorii, dar și să solicităm autorităților să ne acorde anumite drepturi și facilități pentru a ne putea trăi viața creștină în liniște și evlavie. Apostolul Pavel a împlinit principiile pe care ni le-a trasat. Când a fost nevoie, a solicitat ca drepturile lui să fie respectate de autoritățile politice din vremea lui. Când i-au fost lezate drepturile nu a tăcut, ci a vorbit. A vorbit cu demnitate, eleganță, și cu multă convingere și pasiune. De exemplu, când a venit în Europa în cetatea Filipi (Faptele Apostolilor 16) a descoperit acolo libertate religioasă pentru toate grupurile cetății, inclusiv pentru vrăjitori, dar nu și pentru creștini. A fost întemnitat pentru că a propovăduit doctrina nouă, a creștinismului. A folosit prilejul pentru a-și afirma dreptul de a vorbi în spațiul public și pentru a i se recunoaște acest drept pe picior de egalitate cu celelalte grupuri ale cetății. A solicitat, în termeni moderni am putea spune, să nu fie discriminat, iar credința pe care o propovăduia să nu fie marginalizată. În final, după abuz și întemnițare, autoritățile au recunoscut dreptul lui Pavel ca cetățean roman de a vorbi în spațiul public.

La plecarea lui din Filipi, Pavel a lăsat în urmă libertate religioasă pentru creștini, o libertate esențială oricărei societăți libere. Cerând ca drepturile lui ca cetățean roman să-i fie respectate, Pavel a făcut politică. S-a angajat într-un act politic din care au beneficiat toți locuitorii cetății. Aceasta este și chemarea creștinilor zilelor noastre: să urmărească binele cetății prin implicare directă în rânduieli; să se informeze asupra lucrurilor care se petrec în cetate și să vegheze asupra vieții cetății; să urmărească binele ei prin implicare; să fie lumină, sare, înțelepciune, curaj și prudență în vremuri tulburi, puncte imuabile de reper în vremuri de confuzie; să-și afirme punctele de vedere în relația cu autoritățile.

În spațiul public, Pavel a fost și o persoană politică, nu doar un vestitor al Adevărului. În multele lui discuții cu autoritățile, în special dregătorii romani și greci, și chiar după ce a fost bătut și întemnițat, Pavel a pledat pentru libertatea religioasă și de conștiință. A pledat în favoarea intereselor comunității creștine din vremea lui în raport cu autoritățile și cu celelalte grupuri sociale, etnice și religioase din Imperiul Roman. Nu doar a solicitat autorităților să-i respecte drepturile, dar a impus creștinilor să schimbe rânduielile cetății pentru binele comun.

Acum, în zilele noastre vedem din păcate o apatie în rândul creștinilor de a se mai implica în viața socială, politică. Nu degeaba în preajma alegerilor tot mai greu ne vine să alegem pe cineva care un pic s-ar ridica la așteptările noastre. Este o urgență ca cei care sunt copiii lui Dumnezeu să se implice activ și sănătos în viața politică și să își dorească acest lucru, dacă ne pasă de viitorul acestei țări și dacă ne dorim ca legile adoptate să lucreze pentru binele țării. Nu cred că este cineva care nu își dorește să vadă oameni onești și integri la conducerea țării. Dar pentru a vedea acest lucru, este imperativ ca tinerii integri să se implice. Pavel a făcut-o.