Să învățăm copiii să fie oameni

Societatea noastră culege roadele amare ale exodului masiv al populației la începutul anilor 2000. Vă mai aduceți aminte cum părinții plecau peste hotare pentru a oferi un trai mai bun celor rămași acasă. Într-adevăr, banii au început să vină acasă spre odraslele lor. Îmi aduc aminte cum în localitatea mea unii părinți imediat după ce plecau peste hotare la primii bani trimiși acasă, copii lor își cumpărau mașini și telefoane, crezând că exact acestea sunt lucrurile care le lipseau cel mai mult în calea lor în a fi fericiți. Din păcate unii adolescenți văzându-se cu aceste accesorii în mână și-au pierdut orice luciditate. Nu puține au fost cazurile când mulți părinți cu durere au trebuit să se întoarcă acasă pentru a-și înmormânta copiii decedați în accidente rutiere sau omorâți în urma conflictelor iscate la beție.

Datele statistice ne spun că începând din anul 2000 până acum adolescenții sunt categoria societății care produc cele mai multe crime. Mai spune statistica că, din păcate aceste crime sunt comise de tineri ale căror părinți au plecat pentru a le făuri un viitor mai bun odraslelor lor. Evident că au fost și sunt multe cazuri când investiția și truda părinților a fost pe deplin îndreptățită, dar vedeți că la fel de multe sunt cazurile din urma cărora plâng părinții și chiar sate întregi.

Presa și internetul inundă de situații în care adolescenți lipsiți de bun simț în goana lor de a ieși în evidență comit acte rușinoase. Devin criminali pentru că le-a lipsit atenția părinților, devin alcoolici pentru că golul lăsat de cei dragi nu poate fi umplut. Adolescentele și-au pierdut valoarea pe care trebuie să o aibă o fata pentru că protectorul lor, tatăl lor a crezut și mai crede că doar banul este acela care aduce fericirea. Am ajuns să avem o societate care se educă din rețelele ieftine de socializare.

În goana lor după atenție comit acte greu de imaginat. Am ajuns să auzim că tații din țara noastră nu mai știu cum să petreacă timp calitativ cu copii lor. În familii nu se mai discută pentru că nu mai există comunicare. Se comunică cu tehnologiile informaționale și creștem o societate de roboți, care greu mai gândesc și care extrem de greu mai deosebesc stânga de dreapta. O tânăra generație care nu mai are răbdare și care cu greu se mai concentrează să își adâncească privirea în a acumula cunoștințe.

Cu mici excepții, am observat că tânăra generație nu mai are scopuri. Sau chiar dacă le au, sunt scopuri ieftine și trecătoare. Tinerii nu mai știu să rezolve problemele din viață, nu mai știu să aplaneze conflicte. Cei mai mulți cred că orice conflict se rezolvă doar împușcând în stânga și în dreapta, ori din păcate recurgând la suicid. Am ajuns aici pentru că mamele și tații din țara noastră și-au abandonat rolul cel mai important pentru un părinte și anume să învață odraslele asemenea împăratului David care i-a spus fiului său Solomon un sfat simplu dar profund, “nu uita să fii OM”. Și câți tineri nu mai știu să fie oameni!!

Am ajuns aici pentru că, copiii nu mai sunt învățați calități precum răbdarea, credincioșia și frica de Dumnezeu. Dar Biblia spune clar că “frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii” și orice părinte are datoria de a-și crește și educa copiii în reverență față de lucrurile sfinte și respect față de aproapele său, dacă evident ne dorim ca să culeagă roade frumoase de pe urma lor.

Haideți să ne trezim și să ne investim viețile noastre în copii, în tânăra generație învățându-i. Este un proces anevoios, dar dacă ne iubim aproapele și țara, vom căuta binele ei.