Să îmi iubesc dușmanul | Editorial Radu Blendarencu

“Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” înainte de toate, trebuie spus clar că această poruncă a lui Hristos este cea mai grea dintre toate şi poate părea, din multe puncte de vedere, imposibil de împlinit. Nu doar să îi iubești, pentru că este ușor a spune aceste cuvinte, dar Domnul Isus merge mai departe și spune să ne rugăm pentru ei și chiar să îi ajutăm. Cînd a spus aceste cuvinte Domnul Isus deja și-a atras mulți vrăjmași. În slujirea pe care o am în diferite țări unde conflictele sunt la ele acasă, este greu pentru minoritățile persecutate, ucise și marginalizate să înțeleagă cum să îi iubească pe cei care le-au ucis membrii de familii, le-au luat casele, le-au răpit libertatea sau i-au făcut să fie fugari.

În țările musulmane, comuniste, sau în cele unde războiul nu se mai oprește, cei care suferă cei mai mult sunt creștinii. Unii dintre ei au trebuit să stea în ascunzișuri fără mâncare și apă săptămâni întregi din cauza bombardamentelor, alții au scăpat prin mila Domnului să nu fie omorâți, iar alții de ani de zile locuiesc în corturi. De un an avem război la hotarul țării noastre unde greu ne vine omenește să iubim pe agresori.

Să nu credeți că a-ți iubi dușmanul este ceva ușor și la îndemâna oricui. Dar ce înseamnă să-ţi iubeşti duşmanii? Iată cuvintele Domnului Isus: ,,Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi”. A-ţi iubi vrăjmaşii înseamnă: a le face bine, ori de câte ori se iveşte ocazia, nu într-un mod ostentativ, care să-i întărâte şi mai tare, ci cu înţelepciune. Iubirea vrăjmaşilor se manifestă prin a le dori binele şi a-l verbaliza prin binecuvântare, şi nicidecum a le dori răul verbalizându-l prin blestem. A-ţi iubi vrăjmaşii înseamnă a te ruga pentru mântuirea lor.

Iubirea vrăjmaşilor se manifestă printr-o atitudine non-agresivă, şi non-bătăioasă, la violenţe verbale sau chiar fizice manifestate împotriva ta. Dar ca să înțelegem ce înseamnă să îți iubești vrăjmașii, trebuie să spun câteva cuvinte şi despre: ce nu înseamnă iubirea vrăjmaşilor. În primul rând, iubirea vrăjmaşilor nu înseamnă să nu le spui adevărul în dragoste, despre starea lor greşită în care se află. De fapt, ei tocmai de aceea s-au transformat în duşmani, pentru că cineva a îndrăznit să pună degetul pe un anumit păcat din viaţa lor, pe care n-au fost dispuşi să-l recunoască, şi de care n-au vrut să se pocăiască. Domnul Isus i-a iubit pe farisei, dar a folosit ocaziile care I s-au oferit, pentru a scoate la lumină toată făţărnicia din inimile lor. În al doilea rând, iubirea vrăjmaşilor nu înseamnă a avea părtăşie cu ei.

Conform lui Ioan părtăşia se realizează doar între cei care umblă în lumină. ,,Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) Domnul Isus i-a iubit pe farisei, dar n-a avut părtăşie decât cu ucenicii. Apoi, iubirea vrăjmaşilor nu înseamnă simpatie. Duşmanii nu sunt simpatici. Când te întâlneşti cu un duşman, nu poţi să ai pe faţă acelaşi zâmbet de încântare, entuziasm şi fascinaţie ca atunci când te întâlneşti cu un prieten, ci poate un zâmbet însoţit de un suspin sau un oftat de durere, cauzat de cunoaşterea faptului că acesta nu se află într-o stare bună.

Domnul Isus i-a iubit pe farisei, dar cu toate acestea a rostit, din durere, multe vai-uri despre starea lor. Știu că e greu, dar nu imposibil să îi iubim pe vrăjmași. Puterea de a iubi vine doar de la Dumnezeu și de la relația pe care noi o avem cu El. Știu e greu, dar nu imposibil, iubind vrăjmașii le arătăm că există ceva mai mare decât ei și această iubire poate să le schimbe viața.