Rugăciunea particulară şi de obşte

1. Ce este rugăciunea

Aşa cum putem vedea din rădăcina acestui cuvânt (rugă), rugăciunea este o adresare la Dumnezeu cu scopul de a cere, a ruga ceva, a mijloci pentru ceva/cineva; cu scopul de a mulţumi, a lăuda pe Dumnezeu.  Rugăciunea este o comunicare cu Dumnezeu, asemeni unei comunicări între un tată şi copilul său. Comunicarea noastră cu Tatăl ceresc  se realizează  prin rugăciune, iar El ne descoperă voia Sa prin Cuvântul Său, dacă alegem să-L studiem zilnic. Fiindcă Dumnezeu este pretutindeni, noi putem să ne rugăm oriunde, căci El ne aude.

În funcţie de numărul persoanelor care iau parte la rugăciune,  se deosebesc  două tipuri de rugăciune:

2. Rugăciunea particulară (personală)

Cu toate că nicăieri în Biblie nu găsim expresia  „rugăciune particulară” , totuşi Domnul Iisus vorbeşte despre acest tip de rugăciune când spune:

Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Sfânta Evanghelie după Matei 6:5-6)

Deci este vorba despre o rugăciune făcută în particular între tine şi Dumnezeul tău, o rugăciune făcută din toată inima, nu una de ochii oamenilor, ci una care este dictată de  nevoia ta: fie te rogi pentru o problemă, fie una de mulţumire, bucurie, recunoştinţă. Cu astfel de rugăciuni s-au rugat mulţi oameni ai lui Dumnezeu ca Isaac:

Şi s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, femeia sa, ca era stearpă şi l-a auzit Domnul şi femeia lui Rebeca a zămislit. (Facerea 25:21)

Isaac s-a rugat lui Dumnezeu pentru urmaşi şi Dumnezeu l-a ascultat.  Un alt om a fost proorocul Iona:

Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui… şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!  (Iona2:1,10)

Însuşi Domnul Iisus a practicat astfel de rugăciune:

Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. (Sfânta Evanghelie după Matei14:23)

Cu toate acestea, Dumnezeu ne învaţă să ne unim în rugăciune cu alţi credincioşi şi aceasta este…

3. Rugăciunea de obşte (în comun, a bisericii ca şi comunitate a credincioşilor)

Practicarea acestui tip de rugăciune este des întâlnită pe paginile Sfintelor Scripturi, mai ales în Vechiul Testament atunci când  poporul Israel era atacat de duşmani şi striga (se ruga) şi postea înaintea lui Dumezeu, iar Dumnezeu,de obicei, le dădea izbândă miraculoasă.

După aceasta au venit Moabiţii şi dimpreună cu ei au venit şi Amon asupra lui Iosafat cu război.Atunci au venit unii şi au spus lui Iosafat, zicând: “Vine o mare mulţime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi iată-i se află la Haţaţon-Tamar, adică la Enghedi”.La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat faţa sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească. Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să roage pe Domnul.(Cartea a doua a Paralipomena  20: 1-4)

Şi în Noul Testament vedem rugăciunea de obşte  la Biserica primară  din Ierusalim:

Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. (Faptele Apostololior 2:41-42)

Deci , chiar după pogorârea Duhului Sfânt , credicioşii se adunau  pentru a studia Biblia împreună şi a se ruga. Ba chiar vedem că apostolii spuneau bisericilor să se roage pentru ei:

În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se preamărească, ca şi la voi… (Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel 3:1)

şi apoi îi învaţă pe ei să se roage unii pentru alţii:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov 5:16)

Astfel , indiferent de modul cum ne rugăm , particular sau în comun, Dumnezeu ne ascultă rugăciunile dacă ne rugăm din toată inima, sincer, iar El ne vorbeşte specific prin Cuvântul Său atunci când alegem să-L studiem în mod constant.