Despre rugăciunile pentru cei morţi

Am primit următoarea întrebare de la un cititor al portalului nostru:

Ce părere aveţi în legătură cu rugăciunea pentru morţi? Este ceva normal pentru un creştin să creadă în astfel de rugăciuni sau este rău. Poate afecta aceasta relaţia mea cu Dumnezeu? Cum este cu referinţele biblice 2  Timotei 1:16-18 şi 2Timotei 4:19?

Sfânta Scriptură nu menţionează rugăciunea pentru cei morţi

Nu există niciun text, cel puţin eu nu cunosc niciun text biblic, care ar vorbi în cărţile canonice ale Vechiului sau Noului Testament despre rugăciunea pentru cei morţi. Este adevărat că pomenesc despre aceasta practică două din cărţile apocrife şi anume Cartea a II-a a Macabeilor 12:42-45 spune că s-a adus jertfă pentru ostaşii cei morţi şi apoi se zice:

Drept aceea, sfânt şi cuvios gând a fost că au făcut curăţire pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat (12, 46).

Cartea lui Baruh, o altă scriere apocrifă spune:

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel… Nu-Ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri… (3, 4-5)

Este important de menţionat că tocmai din motivul că conţin învăţături care sunt în contradicţie cu învăţătura celorlalte cărţi ale Canonului Vechiului Testament cărţile apocrife nu au fost acceptate în acest canon.

Textele din Epistola 2 către Timotei nu se referă la un om plecat din această viaţă

La momentul scrierii acestei epistole, apostolul Pavel se afla la Roma în temniţă. Fiind acolo, a fost vizitat de Onisifor, un creştin din Efes şi i-a împărtăşit această bucurie ucenicului său Timotei în epistolă astfel:

Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul “în ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes. (2 Timotei 1:16-18)

Pentru că Onisifor se afla la Roma încă, iar Timotei se pare că se afla la Efes, unde era şi familia lui Onisifor, Pavel i-a scris la încheierea Epistolei astfel lui Timotei:

Spune sănătate Priscilei şi lui Acuila, şi casei lui Onisifor. (2 Timotei 4:19)

Nu există nicio singură menţiune directă sau indirectă că Onisifor ar fi fost mort la momentul scrierii acestei epistole.

Oamenii nu pot interveni pentru schimbarea soartei eterne a celui mort

În capitolul 16 a Evangheliei după Luca, Domnul Isus a povestit soarta a doi oameni după moartea lor. Lazăr, un om sărac şi bolnav dar credincios în Dumnezeu a nimerit în Sânul lui Avraam, pe când bogatul, care a trăit fără să-i pese de Dumnezeu şi de oameni, a ajuns în Locuinţa morţilor în chinuri.

Pe când era el (bogatul) în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr, în sânul lui, şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” “Fiule”, i-a răspuns Avraam, “adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.” (Evanghelia după Luca 17:23-26)

Dacă cei neprihăniţi din lumea de după mormânt şi însuşi părintele tuturor credincioşilor, Avraam, nu poate face nimic pentru schimbarea soartei eterne ale păcătoşilor ce au murit fără pocăinţă, cu atât mai mult nu putem noi schimba ceva.

Morţii se roagă pentru pocăinţa celor vii

Când a văzut bogatul că nu există nicio şansă pentru el să fie salvat din Locuinţa morţilor unde se afla în chin, s-a gândit să facă el o rugăciune pentru cei vii şi anume:

Bogatul a zis: “Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în aceste loc de chin.” (Evanghelia după Luca 16:27-28 )

Mai mult decât se roagă cei vii pentru morţi, se roagă morţii pentru cei vii, pentru pocăinţa lor, ca să nu vină în acel loc de chin. Celor vii le pare glumă şi deseori o fac doar de dragul tradiţiei sau de ochii oamenilor când este vorba să facă ceva pentru cei morţi. Dar, la sufletele proprii foarte puţini şi foarte rar se gândesc. Morţilor le pasă de soarta eternă a celor dragi care sunt în viaţă, pentru că morţii o experimentează în prezent. Pentru ce crezi că se roagă cu privire la tine mama sau tatăl tău, sau fratele, sora sau buneii care au plecat din viaţă? Fii sigur că se roagă şi se roagă mult. Vrei să ştii ce răspunde Dumnezeu la rugăciunile lor?

Dumnezeu a dat Biblia pentru ca oamenii cât sunt în viaţă să se pocăiască şi să-şi mântuiască sufletele

Când bogatul a cerut lui Avraam să trimită pe Lazăr în casa tatălui său ca să le adeverească fraţilor realitatea existenţei Locuinţei morţii şi ca ei să nu vină în acelaşi loc de chin…

Avraam a răspuns: “Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.” (Evanghelia după Luca 16:29)

“Moise şi proorocii” era şi este o frază folosită mai ales în Noul Testament care indică la scrierile Vechiului Testament, adică la Sfintele Scripturi. În casa acelor oameni bogaţi era prezentă Biblia. Aceasta era o mare comoară pentru acele vremuri. Apoi, când mergeau sâmbăta la sinagogă, iar ascultau din Biblie. Dar, se pare că nu dădeau nicio atenţie şi nicio importanţă celor auzite. Nu aşa fac şi azi oamenii? Care este atitudinea ta faţă de Sfintele Scripturi? Cauţă să citeşti şi să studiezi ca să crezi pentru viaţa veşnică? Zici că nu ai timp? Nu ai timp pentru salvarea sufletului tău? La ce atunci îţi mai folosesc toate celelalte lucruri dacă nu ai timp pentru sufletul propriu? Domnul Isus a mai spus:

Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Evanghelia după Marcu 8:36-37)

Bogatul din cazul menţionat de Domnul Isus ar fi fost gata să dea totul pentru aşi scoate sufletul din Locuinţa morţilor, dar nu mai putea face nimic. Trebuia să o facă cât era în viaţă. Trebuia să caute să cunoască Sfintele Scripturi şi să procedeze potrivit cu învăţătura lor cât era în viaţă.

Dacă oamenii nu cred adevărul Sfintelor Scripturi, nu mai există nicio scăpare pentru ei

Avraam a spus bogatului că fraţii lui au scăparea de la acel loc de chin chiar în casa lor şi s-a referit la Moise şi prooroci, adică la Sfintele Sccripturi. Atunci bogatul a zis:

“Nu, părinte Avraame”, a zis el; “ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: “Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (Evanghelia după Luca 16:30-31)

Există doar o singură scăpare de la chinurile iadului şi aceasta este credinţa din inimă în jertfa Domnului Isus Cristos. Nimic nu o poate înlocui. Nici oamenii, nici banii, nici rugăciunile preoţilor sau ale sfinţilor, sau ale oricui altul. Mântuirea este doar prin credinţă în Isus Hristos. Crezi tu în Mântuitorul? Dacă zici că crezi, trăieşti într-o deplină ascultare şi dependenţă de El? Este el Domnul şi Împăratul vieţii tale? Dumnezeu să ne ajute pe toţi să-i fim credincioşi şi ascultători în toate ca să ne putem bucura o eternitate cu El.

Am citit o veste îngrozitoare despre o revistă din Turcia în care Republica Moldova e prezentată ca o mare casă de toleranţă, unde bărbaţii turci îşi satisfac poftele sexuale. Mâine voi publica un articol în care vreau să mă expun cu privire la motivele din care au ajuns femeile din Moldova să aibă aşa un nume şi să aducă aşa o “faimă” ţării.