Întrebare:
Cu trebuie să se roage membrii bisericii în adunare? Să se roage toţi în cor sau câte unul singur cu voce tare?
Nu găsim în Noul Testament porunci specifice prin care ni s-ar cere să ne rugăm doar într-un fel sau în altul.
Când abordează subiectul vorbirii în limbi în timpul serviciului divin, Apostolul Pavel scrie şi despre rugăciune astfel:
De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin”, la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. (1 Corinteni 14:13-17)
Din acest pasaj ies în evidenţă două lucruri importante:
- Este important ca ceilalţi oameni să înţeleagă ce spunem în rugăciune ca să se poată alipi şi spune “Amin”.
- Prin rugăciunea unuia ceilalţi sunt zidiţi sufleteşte, dacă o înţeleg.
Şi când ne rugăm pe rând cu voce tare, şi când ne rugăm în cor este important să înţelegem şi să ne unim în cererile şi mulţămirile noastre aşa cum spune Scriptura că o făceau creştinii din primele veacuri. Când Apostolii Petru şi Ioan am fost ameninţaţi de către sobor şi li s-a cerut să nu mai propovăduiască pe Isus, Scriptura spune că:
După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.” În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. (Faptele apostolilor 4:23-31)
Este necesar să ne rugăm toţi, în cor sau câte unul pe rând, şi deosebit de important este să ne rugăm cu credinţă în ascultare de Duhul Sfânt.