Întrebare:
Am observat că în orice biserică mergi, la orice confesiune, creștinii cântă diferite cântări religioase. De ce fac ei aceasta? Care este rolul acestor cântări?
Voi încerca să răspund la această întrebare din prisma Psalmului 137.
Nu pentru distracție
După ce au cucerit Israelul, Babilonenii i-au dus în robie pe Evrei în trei valuri (605, 597 și 586 î.Hr.). Erau în mare disperare toți care au ajuns robi și printre ei se aflau și cei care au fost altă dată cântăreți iscusiți la templu. Lor le aparține Psalmul 137 care începe astfel:
Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele. Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” – (Psalmi 137:1-3)
În marea lor întristare, asupritorii le cereau să cânte aceleași cântări de altă dată ca să-i distreze și poate, să-și bată joc și mai mult de ei. Dar nu aceasta era menirea cântărilor sfinte și de aceea autorul se întreabă:
Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? (Psalmi 137:4)
Cântările sunt închinare lui Dumnezeu
La începutul Psalmului 137 îi găsim pe acești cântăreți într-o stare deznădăjduită așa încât și-au atârnat harfele în sălciile de acolo și s-au așezat să plângă gândindu-se la măreția de altă dată a Sionului. Batjocurile asupritorilor și mai mult adăugau la durerea lor. Dar, la un moment, ei și-au întors privirile spre Dumnezeu și au luat o hotărâre:
Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele! (Psalmi 137:5-6)
Aceste cântări sfinte, i-au condus în închinarea care i-a făcut să experimenteze “culmea bucuriei” cum s-au exprimat ei.
Împrejurările nu s-au schimbat, dar felul lor de a privi lucrurile, atitudinea lor s-a schimbat și aceasta i-a făcut să cânte lui Dumnezeu slavă și prin cântări să experimenteze “culmea bucuriei” fiind în culmea necazului.
Ce rol au cântările creștine pentru tine?