Luna noiembrie ne-a oferit prilejul să vedem diferența încă o dată dintre ceea ce înseamnă comunism și democrație. Vreau să mă fac înțeles. Nici democrația pe care ne-o promovează liderii politici ai zilelor noastre nu este cea mai bună soluție, dar comparativ cu ceea ce ne oferă comunismul, evident este mult mai bine. Luna noiembrie a mai fost plină de multe evenimente marcante, atât pe plan intern, cât și pe agenda internațională, sigur în rolul principal fiind țara noastră. Mai întâi forțele democratice de la guvernare au organizat un miting în care au arătat întregii comunități internaționale că țara noastră își dorește să facă parte din comunitatea țărilor europene.
Presupun că mai țineți minte discursul celor care au vorbit la acel miting. Am auzit cu toții discursuri încurajatoare pentru țară, în care toți își exprimau dorința de a trăi mai bine, indiferent de preferințele politice ale oamenilor din țara noastră. S-a vorbit în limba oficială a acestei țări și nimeni nu a criticat pe nimeni. Acel eveniment cu adevărat ne-a arătat tuturor că guvernarea vrea o țară unită cu oameni fericiți fără a face diferențe dintre ai noștri și ai voștri. Și am apreciat faptul că de bine de rău Numele lui Dumnezeu a fost rostit de vorbitorii acestui miting.
Doar că peste două săptămâni am avut un alt miting, de data aceasta organizat de opoziția parlamentară. Doar că această opoziție este încă Partidul Comunist. Și cu toții știm ceea ce înseamnă comunism. Acest miting al comuniștilor aveai impresia că se desfășoară undeva în Moscova sau Vladivostok, pentru că în proporție de 90 la sută se vorbea în limba rusă. Mai rău este că cei care au condus întrunirea instigau la ură populația țării, divizând societatea. Scandări pline de ură și amenințări. Urmărind imagini după acest eveniment, mi-am realizat a câta oară că democrația moldovenească este foarte fragilă și, de fapt, unul din riscurile unei democrații este de a tolera așa partide precum cel comunist. Spun acest lucru, pentru că evenimentele imediate după mitingul comuniștilor ne-au demonstrat că acest partid nu știe ce înseamnă pluritatea de idei și au declarat fără nici o jenă că le vor închide gura la toți care împărtășesc o altă opinie decât cea comunistă. Astfel acest liderii acestui partid nu s-au schimbat nici chiar fiind în opoziție. În orice țară care se respectă declarațiile și acțiunile bătăușe ale unor deputați comuniști ar fi demult pedepsite, dar la noi, vezi Doamne, este democrație.
Și într-o democrație fragilă cum este la noi, acțiunile comuniștilor mai bine sunt tolerate și astfel încurajate decât pedepsite.
Și acum dacă tot a existat un Nurnberg pentru naziști, ar fi trebuit să fie și un tribunal în care crimele și chiar comunismul ca doctrină să fie pedepsit. Culmea democrației este că într-un secol al intelectualității și într-un secol unde ar trebui să predomine legea și nu altceva, comunismul câștigă încă teren. Și acest lucru se întâmplă, pentru căideologia comunistă a parcurs în ultimii 90 ani marșul victorios prin instituțiile media și de învățământ ale Occidentului. La universitățile din Europa de Vest și America, la fel ca și în redacțiile mass-media cele mai influente, domină stânga care continuă să șteargă de praf bustul bătrânului Marx (dacă nu și pe cele ale lui Stalin și Mao).
Suntem încă mințiți de liderii opoziției că comunismul este încă marea nădejde a omenirii și lucru trist este că și noi ca și țară contribuim ca această religie să mai fie propăvăduită la televizor și în parlament. Și aceasta ei o fac liber într-o țară care se consideră creștină. Prin urmare vedem aproape zilnic cum adepții cel mai înfricoșător moment al rebeliunii omului împotriva lui Dumnezeu și în special împotriva poruncii a cincea: să nu ucizi, încearcă să pună mâna din nou pe putere în țara noastră. Să nu uite adepții comunismului că această religie, conform unor calcule a ucis pe timp de pace 42 de milioane de oameni. Toate s-au întâmplat pe vremea democrației.
Dar știu că sunt și comuniști care își doresc binele țării și nu sunt de acord cu doctrina acestui partid. Și e bine cât se mai spune astăzi să se pocăiască de acest rău și prin slujba de ales al poporului să slujească binelui și nu acestei religii diabolice. Și visez că în țara noastră pe lângă multe rele care sunt să dispară și acest rău care este comunismul și care încă robește mulți din cetățenii țării mele.