Se poate restabili creștinul care a fost biruit de păcat?

Acest articol l-am scris la adresarea unui vizitator și voi răspunde la întrebarea dacă se poate restabili creștinul care a fost biruit de păcat dar s-a pocăit. Iată conținutul întrebării:

Frate Vasile, am văzut că în 2 Petru 2:20-21 spune că ,,În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi”. Sunt puțin nelămurit aici. Chiar nu poate un creștin, care, da, dintr-un motiv sau altul a fost biruit de păcat sau de întinăciunile lumii acesteia – acestea începând să își facă loc în viața lui – să revină pe calea Domnului, cu toate că acel om își dorește acel lucru și dorește să fie dupa voia Domnului? Ori eu nu am înțeles bine aceste versete?

Tot în Epistola II a lui Petru este scris că Domnul nu întârzie în împlnirea făgăduinței Lui cum cred unii, ci are o îndelungă răbare petru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință. (2 Petru 3:9) Pentru orice păcătos care dorește să se întoarcă la Dumnezeu există șansa să fie iertat și restabilit, doar să se grăbească să vină la Dumnezeu. În alt loc din Scriptură Dumnezeu spune:

Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele, şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? (Ezechiel 18:21-23)

În Epistola care îi poartă numele, sfântul Iuda a abordat același subiect ca și Apostolul Petru în epistola II și anume –  căderea unor creștini în erezie și desfrânare. Spre sfârșitul epistolei, sfântul Iuda le adresează destinatarilor următorul indemn și sfat:

Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. (Iuda 1:22-23)

Dacă nu ar mai fi fost iertare la Dumnezeu pentru cei căzuți în păcat, niciodată nu ar fi scris Iuda aceste cuvinte. Sfântul Iacov a scris în epistola care îi poartă numele astfel:

Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate. (Iacov 5:19-20)

Există iertare la Dumnezeu pentru păcătosul care se întoarce de la rătăcirea căiii lui. Nu știu ce v-a motivat să-mi adresați întrebarea, dar presupun că păcatul personal sau poate păcatul cuiva care vă este drag. Persoana care a păcătuit trebuie să  se pocăiască azi și să trăiască de acum înainte în neprihănire. Așa să vă ajute bunul Dumnezeu.