Responsabilitatea de a-ți cunoaște adevăratele drepturi

 

Dumnezeu este drept și autorul dreptății. El l-a înzestrat pe omul de la începuturi cu multe drepturi. Încă prima carte a Bibliei, Geneza, ne relatează despre drepturile pe care le avea omul. Acestea erau drepturi bune, care aduceau multă liniște, satisfacție, dar și bucuria de a avea o viață plină cu Creatorul omului. Dreptul la muncă, la viață privată sau dreptul de a alege, sunt câteva din beneficiile de care se bucura primul om creat de Dumnezeu. Însă, omul a crezut că are doar drepturi, nu și obligații. Și una din responsabilitățile primului om era să asculte de porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, pentru că vor fi consecințe grave. Din păcate, omul a încălcat-o și, prin urmare, a ratat ținta și din mulțimea de drepturi bune pe care le avea nu a mai rămas nimic, ci doar frustrare, pentru că nu a ascultat.

Vremurile au trecut și oamenii nu s-au schimbat în nici un fel. Doresc multe drepturi, dar cu puține obligații. Săptămâna aceasta s-a sărbătorit peste tot în lume Ziua Drepturilor Omului. Despre drepturi se vorbește peste tot. Începând de la grădiniță și până la facultăți, toți sunt învățați doar cum să-și ceară cât mai multe drepturi. Și aici mă gândesc la copiii mici care încă nu au discernământ, dar după ce vin de la grădiniță ne spun că ei au drepturi la orice, dar când îi întrebi dacă au și responsabilități, ei spun ca aceasta-i pentru cei maturi. Și ei cresc cu o astfel de mentalitate parazitară care până la urmă lucrează tot în defavoarea întregii societăți.

Îmi aduc aminte de copilăria mea. Chiar dacă nu era această avalanșă de informații de drepturi, dar eram învățați de mici câteva lucruri care mi s-au întipărit pentru tot restul vieții. Am fost învățat respectul pentru părinți și pentru cei mai mari decât mine și , elementarul, să spun primul: ,,Bună ziua!” celor mai mari decât mine, lucruri care astăzi pentru mulți din școlile noastre sunt arhaice și de domeniul cărților de istorie. Mulți tineri devin tot mai aroganți doar din simplul motiv că au fost învățați că au drepturi. Și din acest moment, de fapt, se începe abuzul de drepturile pe care le au, făcând adevărate mofturi din acestea, uitând astfel de dreptul de a avea bunul simț.

Nici nu pun la îndoială faptul că dacă ai fost lipsit de un drept al tău trebuie să ți se facă dreptate , pentru că legile sunt și trebuie să fie elaborate pentru binele și protecția oamenilor și nu pentru a-i nedreptăți. Însă nefericirea zilelor noastre este că drepturile omului de cele mai multe ori se reduc doar la o categorie de oameni. Cel puțin aceasta se vede în presă.

Nu trebuie să ne ascundem după deget ca să spunem că cei activi militanți pentri drepturile omului au devenit simpatizanții minorităților sexuale. Nu știu de ce, dar tocmai ei sunt prezenți peste tot și tot doar ei țin diferite prelegeri pe aceste teme. Este lesne de înțeles despre ale cui drepturi ei ne vorbesc. Sub pretext că vor să apere interesele minorităţilor care sunt discriminate, aceștia se deplasează prin instituțiile de învățământ și învață copiii noștri că homosexualitatea și alte devieri sexuale este o normă și nu un păcat. Iar cei care încearcă se li se împotrivească și să promoveze adevăratele drepturi ale omului imediat sunt târâți prin instanțele de judecată. Iată în acest mod unii au pervertit drepturile omului și le-au transformat într-o bâtă de a se răfui cu toți care au o altă opinie și au transformat dreptatea în pelin. Și în prezent toate temele despre drepturi se rotesc în jurul acestor minorități. Nu putem adera la Uniunea Europeană dacă nu adoptăm legea egalității de șanse cu sintagma ,,orientare sexuală” sau dacă un stat sau o instituție refuză să adopte o lege pro homosexuală, imediat aceste state sau instituții sunt boicotate, pentru că nu se socot cu persoanele care își afișează public sexualitatea.

Triste vremuri am ajuns de percepere a drepturilor. Mă gândesc la țările care au aplicat legea supremă a lui Dumnezeu, atrâgând binecuvântarea lui Dumnezeu peste ei. Exemplul cel mai elocvent este Statele Unite ale Americii, ai cărei fondatori s-au condus de Biblie în elaborarea constituției și a altor legi. Dar, din păcate, generația de azi nu mai știe de Dumnezeu și se împotrivește cu toată puterea legilor Bibliei.

Datoria noastră este să ne apărăm pe cale legală drepturile fundamentale și să nu stăm indiferenți când dreptatea este călcată în picioare și să spunem generațiilor care vin că doar cunoscând Sfintele Scripturi vor cunoaște adevăratele drepturi ale omului, dar și adevăratele responsabilități și consecințe pentru respectarea sau nerespectarea lor.