Religia în școală: greșeală sau beneficiu în educația copiilor?

0
1100

Întrebare:

Bună ziua. În calitate de părinte, consider că ceea ce se predă acum în școli este o greșeală cu repercusiuni grave în ceea ce privește percepția și educația copiilor.Voi enumera câteva din aspectele la care nu găsesc nimic concret pentru educație:

1. Nu înțeleg de ce se începe această disciplină (Religia) cu caracter obligatoriu de la o vârstă așa fragedă – rolul de dascăl religios ar fi fost mult mai acceptat pentru un părinte, în sânul familiei și nu cerința obligatorie în școli- este o nouă formă a inchiziției?

2. De ce nu se începe cu istoria religiilor – câte sunt etc.;

 3. De ce ortodoxismul ar fi religia adevărată și celelalte considerate secte (vă imaginați ce discuțiile am cu fiul meu care pune întrebări, fiind destul de nelămurit și de multe ori speriat de dogmele religioase creștine); 

4. Orice religie dezvoltă o latură a fanatismului; cunoaștem că majoritatea războaielor au fost duse în numele religiei. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu un apel către ceilalți părinți care au aceeași certitudine:- lăsați-ne libertatea de a alege; permiteți ca această disciplină să fie opțională,  dacă vreți să avem copii sănătoși. Fără nici o îndoială se dorește ca din copiii noștri să se formeze o nouă generație de  obedienți ca masă de manevră ușoară. În ceea ce mă privește, voi fi adeptul unei singure credințe: a libertății. “Democrația nu înseamnă să faci ce vrei, dar mai presus de toate, înseamnă SĂ NU FACI CEEA CE NU VREI”.

Pentru că mesajul dumneavoastră conține mai multe întrebări, voi încerca să răspund la ele pe rând, așa cum au fost formulate mai sus.

1. Nu înțeleg de ce se începe această disciplină(Religia) cu caracter obligatoriu de la o vârstă așa fragedă – rolul de dascăl religios ar fi fost mult mai acceptat pentru un părinte, în sânul familiei și nu cerința obligatorie în școli- este o nouă formă a inchiziției?

Probabil nu sunteți din Republica Moldova, căci aici deja se împlinesc 3 ani de când  Guvernul a decis să fie introdusă disciplina Religia ca fiind una opțională și nu obligatorie. În ceea ce privește educația religioasă în familie, este adevărat că Dumnezeu a lăsat în Cuvântul Său ca principala responsabilitate a părinților față de copii să fie învățarea Sfintele Scripturi. Despre aceasta este scris în cartea Deuteronom, cap.6:6-7:

Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

De aici vedem că părinții trebuie să-i învețe pe copii poruncile lui Dumnezeu, folosind orice ocazie și în orice timp, încât acestea să fie întipărite în mintea copiilor.

În cartea Proverbelor, găsim scris:

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (22:6).

Aceasta înseamnă că copilul trebuie să fie învățat de mic calea lui Dumnezeu, de mic trebuie să învețe care sunt direcțiile corecte cerute de Dumnezeu pentru o viață trăită în ascultare și aceasta îi va oferi posibilitatea ca atunci când va crește mare să se țină de ea.  Statistica demonstrează că copiii rețin foarte bine când sunt la o vârstă fragedă și adevărurile pe care le-au învățat în copilărie le vor ține minte pentru toată viața.

În Noul Testament, de asemenea, găsim scris :

Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.(Efeseni 6:4)

Așadar, părinții au obligativitatea înaintea lui Dumnezeu să-i învețe pe copii calea pe care trebuie să o urmeze în relația lor cu Dumnezeu.

Pe de altă parte, nu este nimic grav dacă copiii sunt învățați și în școală această disciplină chiar de la o vârstă fragedă, pentru că cunosc multe cazuri când părinții nu cunosc ei Sfintele Scripturi și din acest motiv nu pot să-i învețe acasă.

2. De ce nu se începe cu istoria religiilor – câte sunt etc?

Credeți că copilul de la o vârstă fragedă are nevoie de istoria religiilor, când el are mult mai mare nevoie să învețe cum să fie ascultător de părinți, cum să se poarte cu cei din jurul său, cum să-i respecte pe cei  ce-l învață, pe cei ce se îngrijesc de ei etc? Pentru ca să creștem și să educăm în spirit creștinesc tânăra generație nu avem nevoie de istoria religiilor sau altceva din acest domeniu, ci de adevărurile valoroase din Sfintele Scripturi, care pot să-i dea mântuire doar prin credință în Isus, iar apoi, dacă dorește, poate să studieze și istoria religiilor.

 3. De ce ortodoxismul ar fi religia adevărată și celelalte considerate secte (vă imaginați că discuțiile le am cu fiul meu care pune întrebări, fiind destul de nelămurit și de multe ori speriat de dogmele religioase creștine); 

Iată acesta este încă un motiv ca copilul să fie învățat sistematic Sfintele Scripturi ca să poată face singur alegerea, să aibă discernământul necesar ca să înțeleagă care este religia adevărată și care sunt secte. Atunci va înțelege ce este o sectă și cum să recunoască un creștin adevărat de unul formal.

 4. Orice religie dezvoltă o latură a fanatismului; cunoaștem că majoritatea războaielor au fost duse în numele religiei. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici cu un apel către ceilalți părinți care au aceeași certitudine:- lăsați-ne libertatea de a alege; permiteți ca această disciplină să fie opțională,  dacă vreți să avem copii sănătoși. Fără nici o îndoială se dorește ca din copiii noștri să se formeze o nouă generație de  obedienți ca masă de manevră ușoară. În ceea ce mă privește, voi fi adeptul unei singure credințe: a libertății. “Democrația nu înseamnă să faci ce vrei, dar mai presus de toate, înseamnă SĂ NU FACI CEEA CE NU VREI”.

Una din cele mai mari porunci sună așa:

    Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deuteronom 6:5)

Această dragoste înseamnă ascultare totală de Cuvântul lui Dumnezeu și devotament față de voia Lui. A doua poruncă, nu mai puțin importantă, este să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Deci,  cel care-și iubește aproapele nu va veni cu război împotriva acestuia, ci va căuta întotdeauna binele lui. Studierea Sfintelor Scripturi la orele de Religie îl face pe copil să-L cunoască pe Dumnezeu și caracterul Lui, planul Lui cu privire la omenire, îl va ajuta să aleagă benevol să fie ascultător de El, nu manevrat și forțat de cineva și să acționeze potrivit cu învățătura sănătoasă din Cuvântul Său.

De aceea, noi ca și creștini, predăm la orele de Religie Cuvântul lui Dumnezeu și nu doctrina unei confesiuni anume,  promovăm dragostea față de Dumnezeu și față de oameni, iar aceasta nu va dăuna niciodată copilului, nu este o greșeală cu consecințe grave, ci, dimpotrivă,  va aduce multe beneficii educației copiilor și întregii societăți.

Dumnezeu să ne ajute pe fiecare ca să educăm tânăra generație în învățătura Domnului Isus!