Totul este absolut sau totul este relativ?

Întrebare:

Teoria relativității și teoria concretismului – totu-i relativ sau totul e concret?

Teoria relativității are aplicații în fizică

Teoria relativității afirmă că spațiul, timpul și masa se modifică atunci când un corp se mișcă cu viteze mari, apropiate de viteza luminii (viteza luminii este egală cu 300.000 km/s).
Dimensiunile corpurilor se micșorează, masa corpurilor crește, iar timpul începe să curgă mai încet. Lucrurile care țin de curgerea timpului au fost preluate de autori ai SF-urilor și au fost create mai multe filme despre curgerea timpului.
Relativitatea este aplicată doar în fizică. Cei care folosesc termenul de relativitate folosesc expresia: „Ce este bine pentru tine nu este bine pentru mine” sau „Acum sunt alte vremuri, ceea ce înainte era rău acum este un lucru firesc”. Putem numi binele ca fiind rău și răul bine? Relativitatea trebuie să fie și în comportament și moralitate?

Sunt adevăruri biblice neschimbate

Adevărurile biblice care nu se pot schimba rămân foarte importante și de bază în credința creștină. Unul din aceste adevăruri este adevărul despre mântuire.

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Acest adevăr este unul absolut – nimeni nu ajunge la Dumnezeu dacă nu crede în Isus, Dumnezeu Fiul. Nu ajungi la Tatăl dacă faci fapte bune, dacă te sacrifici sau dacă dai mulți bani la biserică. Deși lucrurile enumerate nu sunt rele în sine și sunt menționate în Biblie ca fiind bune, nu ele îți asigură intrarea în Împărăția lui Dumnezeu.
În discuție cu Nicodim Domnul Isus a fost la fel de hotărât și a repetat același lucru de câteva ori într-o discuție:

„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3)
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5)
„Trebuie să vă naşteţi din nou.” (Ioan 3:7)

Repetarea expresiei „nașteți din nou” arată importanța ei și excusivismul pe care îl cere. Nu poate fi interpretată altfel necesitatea de naștere din nou decât așa cum o prezintă Domnul Isus, deoarece o spune ca și poruncă și nu o opțiune.
În Biblie sunt multe lucruri categorice, care nu pot fi considerate pentru cineva bune, iar pentru altcineva-greșite. Biblia condamnă sau încurajează unele comportamente și o face categoric, iată câteva din ele:
– păzirea poruncilor lui Dumnezeu,
– rugăciunea,
-pocăința,
– beția,
– adulterul,
– lenevia.
Aceste comportamente sunt fie încurajate, fie condamnate și poziția Cuvântului lui Dumnezeu rămâne aceeași fără nici o excepție.

Sunt unele lucruri care pot fi înțelese diferit

În Epistola către Romani capitolul 14 apostolul Pavel aduce în discuție astfel de lucruri.

„1 Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.
2 Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
7 În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine.
8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.
9 Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii.
10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”
12 Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.
15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
16 Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.
17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.
20 Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21 Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.
22 Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.
23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat.”

Unii hotărăsc să mănânce carne, pe când alții iau decizia să nu mănânce, unii consideră că o zi din săptămână este mai importantă ca celelalte, pe când alții dau o importanță altei zile, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Dumnezeu nu îi osândește nici pe unul din ei, deoarece ei fac aceste lucruri pentru Domnul.
Aceste lucruri pot fi considerate relative.

Biblia este categorică în domeniile ce țin de relația cu Dumnezeu, pocăința, relațiile cu oamenii, însă prioritate întotdeauna este relația cu Dumnezeu și nu forma pe care o aleg oamenii. Acest domeniu în care oamenii pot avea păreri sunt părerile îndoielnice sau domeniul în care Biblia nu specifică nimic.