Răspunsurile candidatului Valeriu Ghileţchi la întrebările cititorilor (partea-II)

Spuneţi-ne părerea, ca şi cetăţean, ce partide le consideraţi demne de a accede în viitorul Parlament şi v-ar place să cooperaţi?

Evident, aş dori ca PLDM să fie pe primul loc, deoarece consider că partidul are o echipă bună, profesionisită şi capabilă să guverneze, dar îmi dau seama că PLDM nu va putea obţine majoritatea absolută. Prin urmare, va fi nevoie de-o coaliţie şi cred că există şanse reale de a forma o coaliţie democratică asemănătoare cu Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR), care s-a format după alegerile parlamentare din 1998. Uitându-ne, din acest punct de vedere, la componenţa viitorului Parlament, cred că această coaliţie ar putea fi formată din PLDM, PL şi AMN. Nu exclud posibilitatea ca PPCD să facă parte din această coaliţie, au şi ei oameni buni în echipă, dar am şi anumite rezerve, deoarece PPCD a fost cel care a rupt ADR în 2000, ceea ce-a dus mai târziu la alegeri anticipate şi la venirea comuniştilor la guvernare.

Ce credeţi despre pregătirea politică a tinerilor creştini şi cum ar putea fi îmbunătătită? Aţi fi disponibil să organizaţi nişte prelegeri/seminare/întâlniri pentru a spori discernământul politic al tineretului creştin?

Pe de-o parte, mă bucur că tinerii creştini din zilele noastre manifestă un interes tot mai mare pentru viaţa publică a „cetăţii”, dar pe de altă parte, sunt puţin îngrijorat, deoarece văd cum pentru unii tineri politica devine un scop în sine. Un adevărat creştin trebuie să se considere mai întâi un cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu şi apoi al ţării din care face parte. Acesta este unul din principiile de bază ale învăţăturii Domnului Isus, „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Politica trebuie să fie doar un instrument pus în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu şi nu un scop în sine. Altfel, nu ne vom deosebi cu nimic de politicienii necreştini care acţionează după principiul scopul scuză mijloacele.

În ce priveşte seminarele, sunt disponibil şi m-aş bucura să contribui cu tot ce pot la formarea unei culturi politice creştine, în special, în rândul tinerilor. Spre exemplu, sâmbătă, 28 februarie, ora 16.00, la Biserica „Isus Salvatorul” va avea loc o întrunire de tineret cu genericul „Tânărul şi societatea”.

Este cunoscut faptul că mulţi credincioşi, evanghelici chiar, consideră politica un domeniu murdar şi sunt încredinţaţi conform Efeseni 6:12 că noi avem de luptat nu prin prezenţa fizica, ci doar prin rugaciune. Ce părere aveţi?

Domeniul de activitate, oricare ar fi acesta, nu poate fi murdar în sine. Proverbul spune: omul sfinţeşte locul. Politica a ajuns să fie considerată un domeniu murdar datorită unor oameni murdari implicaţi în ea. Este adevărat că în spatele oricărei realităţi, inclusiv a celei politice, se dă o luptă spirituală. Dar aceasta nu înseamnă că rugăciunea este singura armă în lupta spirituală. În pasajul, pe care l-aţi menţionat, Pavel vorbeşte de toată armătura lui Dumnezeu. Aceasta include adevărul, râvna Evangheliei păcii, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie urmată de acţiune. Pavel cere să se facă rugăciuni pentru el ca, ori de câte ori va deschide gura, adică va acţiona, să facă cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei.

Ce credeţi despre crearea pe viitor a unui partid nou în care să fie implicaţi credincioşii cu scopul apărării şi promovării valorilor creştine? Sau vedeţi, mai bine, implicarea creştinilor in partidele existente?

Ideea de a crea un partid creştin este interesantă şi merită să fie discutată. Dacă am avea un partid creştin, evident c-am putea, cu mai mult succes, să apărăm şi să promovăm valorile creştine. Însă, cu părere de rău, în condiţiile actualei legislaţii acest lucru nu poate fi pe deplin realizat. Pe viitor, dacă codul electoral va fi modificat (pragul electoral se va micşora, vor fi alegeri pe circumscripţii, vor fi permise blocurile elctorale, etc) acest lucru ar putea deveni o realitate. La aceasta se mai adaogă şi nevoia de ridicare a nivelul de conştiinţă politică în mijlocul comunităţii creştine. Consider însă, că astăzi singura alternativă de implicare a creştinilor în politică este prin partidele existente.