Incepând cu ziua de astăzi vom publica cartea “Răscumpărarea curcubeului” scrisă de Scott Lively, preşedintele Asociaţiei “Abiding Truth Ministries”, o organizaţie americană creştină conservatoare, care promovează valorile familiei. Traducerea cărții este asigurată de membrii Asociaţiei “Engleza pentru o viață nouă”, profesoare de limbă engleză si română. Vă urăm lectură plăcută si asteptăm comentariile dvs vizavi de materialul prezentat.
Un cuvânt despre păcat
Cred că scopul vieţii fiecărui om este să ai caracterul lui Isus Hristos, dobândit printr-o serie de provocări unice pe durata vieţii create pentru fiecare persoană in parte de Însuşi Dumnezeu.
Felul în care facem faţă acestor provocări ne defineşte pentru totdeauna şi în final este unicul lucru care contează. Peste o mie de ani, impactul pămîntesc al alegerilor pe care le-am făcut şi lucru pe care l-am realizat va fi practic lipsit sens. Şi totuşi Biblia ne spune că fiecare din noi va exista ca persoană individuală în prezenţa lui Dumnezeu sau în iad. Persoană care vom fi este produsul alegerilor făcute aici pe pămînt.
Provocările cu care ne întîlnim în viaţă nu sunt pedepse de la Dumnezeu. Ele sunt încercări. Ele sunt oportunităţi de a alege între bine şi rău, între viaţa şi moartea spirituală. Provocările vin în multe forme, dar fiecare din ele sunt croite pentru a corespunde puterilor sau slăbiciunilor individuale.
Atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex este o provocare cu care se confruntă mulţi. Nu este nici mai mult, nici mai puţin imoral decît tentaţia de a fura sau a comite adulter. Este doar una din multele forme de testare pe care o fiinţă umană le poate întîlni. La fel ca şi în cazul altor tentaţii rămîne să alegi să te complaci sau să lupţi ca s-o birui.
Ceea ce face homosexualitatea diferită de celelalte păcate este că unii din cei ce o practică au creat o mişcare socială şi politică pentru a normaliza şi a legimitiza homosexualitatea. Ei neagă faptul că homosexualitatea este păcat şi insistă ca societatea să îmbrăţişeze relaţiile homosexuale ca echivalent al căsătoriei şi familiei naturale.
Acesta este scopul cărţii de faţă. Nu este scrisă pentru a defini homosexualitatea ca fiind un păcat mai mare decît altele care infectează societatea noastră (deşi vom vorbi despre gravitatea relativă a păcatului homosexualităţii pe aceste pagini). Nu este nici pentru a evidenţia homosexualii pentru condamnare. Cu adevărat, spre asta merge oricare din noi dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu.
Acestă carte nu intenţionează să sugereze că autorul se estimează pe sine personal mai sus decât cei care se definesc prin înclinaţiile homosexuale. Sunt şi eu păcătos, salvat numai prin acceptarea jertfei lui Isus Hristos pe cruce pentru păcatele mele(Ioan 3:16-18). Din perspectiva veşniciei, unica diferenţă dintre mine şi ei este că eu admit că păcatul meu este păcat, în timp ce ei pretind că alegerea lor de a ceda atracţiei faţă de persoane de acelaşi sex este o faptă neprihănită sau moral-neutră.
Oricum această carte condamnă în termenii cei mai puternici mişcarea homosexuală şi agenda ei distructivă pentru schimbările sociale. După cum Scriptura avertizează:”Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău; care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric; care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socot înţelepţi şi se cred pricepuţi! (Isaia 5:20-21)
Cum ar trebui să răspundem la o mişcare a cărui rezultat, ne previne Biblia, este o societate „plină de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase, sînt şoptitori, bîrfitori, urîtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvînt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. (Rom 1:26-32) Cum putem să ne iubim „vrăjmaşii” (Matei 5:44) şi în acelaş timp să „biruim răul prin bine” ? (Romani 12:21)
Apariţia acestei mişcări a “homosexualilor” reprezintă una dintre cele mai dificile provocări morale şi politice pe care biserica a avut vreodată de înfruntat, şi nu putem confunda datoria noastră de a iubi pe păcătoşi cu toleranţa pentru instituţia răului pe care această mişcare a creat-o. Răspunsul creştin la agenda lor trebuie să fie unul de opoziţie intransingentă. Datoria noastră este de a fi sare şi lumină în societate, şi să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine este o obligație.
Această carte a fost scrisă pentru a echipa credincioşii in atingerea acestor scopuri. (traducere Ala Talmazan)