Rascumpararea curcubeului de Scott Lively, capitolul 2, partea 1

 

CAPITOLUL 2.ÎNȚELEGEREA HOMOSEXUALITĂȚII DIN PERSPECTIVA BIBLICĂ

Agenda homosexuală din perspectiva Lumii Creștine

Primul capitol al epistolei lui Pavel către Romani învață lucruri de la sine evidente, cel mai important adevăr fiind că, existența lui Dumnezeu este dovedită prin însăși creația (v.19). Cei care nu Îl recunosc pe Dumnezeu în creație nu au nicio scuză (v.20). Acest capitol mai învață că cei care resping în mod continuu aceste adevăruri de la sine evidente sunt, ca urmare, „lăsați în voia minții lor blestemate,” (v. 28), ceea ce înseamnă că gândirea lor devine atât de plină cu concepții false, încât ei nu mai pot distinge adevărul. Pavel menționează păcatul homosexualității drept un prim exemplu al unei minți blestemate (v. 26-27). Homosexualii resping planul heterosexual inconfundabil destinat pentru trupurile lor și, ca urmare, „au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor” (v. 27).

Gânditorii desfrânați „au înădușit adevărul în nelegiuirea lor” prin respingerea a ceea ce este simplu și evident, și devierea la explicații alternative (ex. „închinarea la făptură în locul închinării la Creator”), care le-au permis să-și justifice păcatele. Nu este nevoie de cunoștințe sau pregătire speciale pentru a înțelege disfuncția homosexuală și nici nu trebuie ca cineva să se simtă intimidat de argumentele sofisticate din știință, psihologie sau sociologie oferite pentru a justifica păcatul homosexualității. (Nu vreau să spun că știința susține poziția homosexuală. Cea mai mare parte a studiilor științifice infirmă pretențiile homosexualilor, așa cum vom demonstra mai târziu.)

Dar nici credincioșii nu ar trebui să se aștepte că vor putea convinge oponenții pro-„gay”. Adevărul evident este dovadă în sine, dar în același timp, acest adevăr este atât de străin pentru mintea stricată, încât nu este nici un motiv comun posibil într-o dezbatere între iubitorii de adevăr și gânditorii stricați. Noi vorbim două limbi total diferite. Așa cum Scriptura ne învață, Hristos, care este Adevărul (Ioan 14:6) și creatorul „prin care toate lucrurile au fost făcute”(Ioan 1:3) este „o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării,” (1 Corinteni 1:18).

Pavel pune în contrast Iudeii și Grecii, drept tipuri de oameni care au perspective opuse asupra lumii (1 Corinteni 1:23, Romani 1:16-17). Hristos este singura „piatră de poticnire” pentru Iudei, pentru că ei sunt verișorii noștri spirituali, care sunt de acord că Dumnezeu a creat această lume după propriul Său plan și că Mesia a fost profețit. Ei doar nu recunosc că Isus este Mesia.

Dar, pentru Grecii antici (evoluționiștii originali) Hristos și toată Biblia sunt o nebunie, pentru că ei reprezintă un set diferit de presupoziții (concepții fundamentale) despre originea și scopul vieții. Este important de mentionat că oamenii cu o minte stricată nu sunt neapărat neinteligenți, problema este că concepțiile lor fundamentale sunt greșite și, astfel, concluziile lor cu privire la lucruri nu sunt sănătoase.

O revizuire a homosexualității din perspectiva Bibliei

Prima lecție din Scriptură cu privire la sexualitate este că noi toți am fost creați de gen masculin sau feminin și că această dualitate heterosexuală complementară reflectă imaginea lui Dumnezeu (Geneza 1:27). Dumnezeu ne-a conceput drept două jumătăți a unui întreg și sexualitatea noastră este înrădăcinată inalterabil în planul heterosexual. Isus a confirmat această învățătură în Matei 19:4-6 și Marcu 10:6-8: Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.”

Prima mențiune a homosexualității (conform unei școli de interpretare) este Geneza 9:22-24, unde Ham „a văzut [sau a descoperit] goliciunea tatălui său” și a fost apoi blestemant de tatăl său, când „Noe s’a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce -i făcuse fiul său cel mai tînăr.” A „descoperi goliciunea” este un idiom evreiesc, care înseamnă a avea relații sexuale (vezi Levitic 18-20). În Call of the Torah (Chemarea Torei), Rabinul Elie Munk citează oamenii de știință evrei, care, de asemenea interpretează violul lui Ham, drept „un act de pederastie” (p.220). Așadar, Ham devine „Canaan”, de unde își trage denumirea ținutul Canaan.

Una din școlile tradiției iudaice susține că „ultimul pai” a răutății umane, care a cauzat potopul adus de Dumnezeu asupra pământului a fost apariția „căsătoriei homosexuale”(ibid.), ceea ce implică că Ham a fost corupt de păcatul homosexual în societatea ce era înainte de potop și a adus acest viciu ca și un virus în noua lume. Semnificativ este faptul că, urmașii apropiați ai lui Ham au fondat și populat orașele canaanite ale Sodomei și Gomorei.

Sodoma este, desigur, partea celui mai mârșav scandal homosexual din istorie. Geneza 19 descrie incidentul. Teologii „gay” susțin că păcatul Sodomei care l-a făcut pe Dumnezeu să distrugă această cetate a fost „lipsa de ospitalitate”. Oricum, Iuda 1:7 spune că Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, cari se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic.” (O să ne referim la „teologia gay” în întregime mai jos.)

Cartea Levitic, care prezintă legea așa cum a fost dată de Dumnezeu lui Moise, conține cel mai dur limbaj din Scriptura adresat împotriva homosexualității. Acesta este desemnat în Levitic 18:22 și 20:13 drept „urâciune”, care este traducerea cuvântului toeva, cea mai puternică condamnarea posibilă în limba ebraică. Levitic învață că homosexualitatea este atât de rea și urâtă, încât, alături de curvie, incest, jertfirea copiilor și zoofilia sunt păcate care fac ca țara „să verse” locuitorii din gura ei (Levitic 18:25).

Judecători 19 spune un alt scandal homosexual evocator al Sodomei și Gomorei. În această istorisire, bărbații cetății (din Seminția lui Beniamin) au violat și omorât concubina victimei, în locul bărbatului cu care ei intenționau să întrețină relații sexuale. Faptul că beniamiții au refuzat mai târziu să se pocăiască a dus la declanșarea unui război civil între seminții.

Homosexualitatea este continuu condamnată pe tot cuprinsul Vechiului Testament, unde este menționată cel mai des în legătură cu prostituția păgână ceremonială. De exemplu, în Deuteronom 23:17-18 este scrisSă nu fie nicio curvă din fetele lui Israel, şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel. Să n-aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, cîştigul unei curve, nici preţul unui cîne, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sînt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” Perversiunea homosexuală era o parte integrală a idolatriei păgâne și practicarea ei aducea continuu mânia lui Dumnezeu împotriva împăraților lui Israel. Un împărat, care „a făcut ce este drept în ochii Domnului” este Iosia, care a fost lăudat de Domnul pentru pocăința sa proactivă pentru păcatele lui Iuda și i s-a spus că el va fi cruțat de judecata care vine (2 Regi 23:24). El este onorat în Scripturi pentru că a dărâmat înălțimile (ritualurile păgâne) și a distrus „casele sodomiților”(23:7).

Vrem să accentuăm aici că condamnarea homosexualității nu se limitează doar la ceea ce este scris în legea mozaică. Acest lucru este important, pentru că apologiștii „gay” compară interdicția homosexualității cu alte părți „anulate” ale legii, așa cum ar fi interdicția de a mânca stridii, pentru a pretinde că relațiile „gay” nu mai sunt împotriva legii lui Dumnezeu. În timp ce este adevărat că cei ce trăiesc în Hristos nu se supun celor scrise în legea lui Moise, așa cum aceasta era interpretată în Vechiul Testament (Ioan 1:17, 4:23, Romani 6:14, 7:6-7), principiile legii rămân constante și întărite pentru totdeauna (Psalmul 119:44-45, Matei 5:17-18). Acest lucru este în mod special clar cu privire la legea care interzice homosexualitatea, atat de legea mozaică, cât si în Noul Testament.

Referințele nou testamentale cele mai utile în acest studiu sunt Romani 1:18-32 și 1 Corinteni 6:9-11. Așa cum am scris mai devreme, pasajul din Romani explică că homosexualitatea este o pedeapsă pentru cei care de bună voie au respins adevărul lui Dumnezeu, care a fost manifestat evident în planul heterosexual pentru trupurile lor și, ca urmare, au fost lăsați în voia minții lor blestemate. Apoi, ei suferă în ei înșiși consecințele naturale ale comportării lor (v. 27), iar în același timp, ei prezintă un șir de comportamente anti-sociale distructive (v. 28-32). 1 Corinteni 6:9-11, pasajul ce se referă la „foștii gay” oferă vestea bună că oamenii pot fi și au fost eliberați de homosexualitate. Important este faptul că acest pasaj ne spune că „foștii gay” au fost recunoscuți ca parte a bisericii primare.

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (Subliniere adăugată) (traducere Felicia Rotaru)