Răscumpărarea Curcubeului de Scott Lively, capitolul 2, continuare

Autorităţile Bisericii Primare

Următoarea serie de pasaje este o parte a unui set mare, care a fost consimțit de scriitorul și cercetătorul creștin Allan Dobras și publicat online pe Culture and Family Institute of Concerned Women for America (Institutul Culturii și Familiei al Femeilor Îngrijorate pentru America) (www.cultureandfamily.org). A fost publicat pentru a contrazice activiștii postmoderniști și homosexuali [care] au depus un efort serios pentru a remodela opinia publică cu privire la comportamentul homosexual. Într-un sens de bază, aceste eforturi intenționează să arate că textele biblice – de la care provin conceptele homosexuale din cultura occidentală – au fost înțelese greșit. Ei atribuie aceste „neînțelegeri” traducerilor inexacte și confuziei comentatorilor contemporani cu privire la esența a ceea ce au avut, de fapt, în vedere, scriitorii Bibliei, când au pus în discuție comportamentul homosexual, sau, ceea ce Biblia numește „sodomie”. Din fericire, un număr semnificativ de scrieri ale patriarhilor credinței și alți comentatori primari își exprimă – în termeni deschiși și fără echivoc – părerile proprii cu privire la comportamentul sexual de același sex. Următoarele comentarii reflectă aceste opinii:

Filo din Alexandria (apr. 20 î.H. până în 50 d.H.), un filosof, teolog evreu și un contemporar al lui Isus și Pavel, a scris despre viața lui Avraam:

Ținutul Sodomiților, o parte a Canaanului, mai târziu numită Siria Palestiniană, a fost plină până la refuz de nenumărate nelegiuiri, în mod particular, cea a lăcomiei și desfrâului în creștere, și a multiplicat și a extins orice altă plăcere posibilă cu o amenințare atât de mare, încât a fost, într-un final, condamnat de Judecătorul Tuturor… Fără ca să se mai sature, afundându-se tot mai mult, ei au lepădat legea naturală și s-au dedat la … forme interzise de relații fizice. În pofta lor nebună după femei, nu numai că au violat căsătoriile aproapelui lor, dar bărbații au încălecat alți bărbați fără nici un respect pentru natura sexuală pe care partenerul activ o împărtășește cu cel pasiv; și, atunci când au încercat să procreeze copii, au descoperit că nu mai sunt buni de nimic altceva decât de a da sămânță sterilă. Cu toate acestea, descoperirea lor nu i-a afectat, pofta care îi stăpânea a crescut mult mai puternic. Apoi, încetul cu încetul, ei au obișnuit pe cei care de natură sunt bărbați, să se supună să joace rolul femeii și astfel, i-au înhămat cu blestemul înspăimântător al unei boli femeiești. Pentru că ei nu numai că și-au stors trupurile lor prin trândăvie și voluptate, dar au mai produs o degenerare in sufletele lor și, în măsura puterilor lor, au corupt întreaga omenire.

Flavius Iosif, istoric evreu (apr. 37-100 d.H.), comentariu la istoria evreilor:

În privința curviei, Moise a interzis-o cu totul, astfel, se considera un lucru fericit ca un bărbat să fie înțelept în chestiunile căsniciei și era profitabil atât orașelor, cât și familiilor, să se știe că copiii ii sunt ascultatori . El a mai interzis relații sexuale dintre bărbați și mamele lor, drept una din cele mai mari crime; și, tot astfel, pentru cel care se culca cu nevasta tatălui său și cu mătușile, surorile și soțiile fiilor lor, pentru că toate sunt păcate dezgustătoare. El a mai interzis unui bărbat să se culce cu soția lui când aceasta este pângărită de scurgerea ei naturală: și să nu se apropie de animale; nici să nu accepte să se culce cu un bărbat, care avea să urmărească plăcerile nelegiuite din cauza frumuseții. Celor care se făceau vinovați de așa comportament obraznic, el a poruncit moartea drept pedeapsa lor. (traducere Felicia Rotaru)

Methodius, episcopul Olimpului şi Patarei (A. D. 260-312), comentariu asupra păcatului Sodomei:

Însă noi nu spunem la fel cu privire la acel amestec care este contrar naturii, sau cu privire la oricare altă practică ilegală; care sunt duşmănoase faţă de Dumnezeu. Deoarece păcatul Sodomei este în contradicţie cu natura, ca şi cel cu animale sălbatice. Dar preacurvia şi curvia sunt împotriva legii; acestea fiind neascultare şi nedreptate, şi, într-un cuvânt, nimic altceva decât un mare păcat. Însă nici unul dintre ele nu este fără pedeapsă în natura sa însăşi. Pentru că cei din primul grup care le practică atentează la dispariţia lumii şi urmăresc să schimbe în nenatural cursul natural al lucrurilor; dar cei de-ai doilea – preacurvarii – sunt nedrepţi prin faptul că corup căsătoriile altora, şi despart pe cei doi pe care Dumnezeu i-a făcut una, lăsănd copii suspecţi, şi expunându-l pe soţul adevărat capcanelor altora. Iar curvia este distrugerea firii cuiva, care nu este folosită pentru procrearea copiilor, ci doar pentru plăcere, care este un semn al depravării, nu al virtuţii. Toate aceste lucruri sunt interzise de lege; pentru că aşa spun poruncile:

Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie, pentru că aceste lucruri trebuie pedepsite cu moartea, să îi omori cu pietre pentru că au făcut o urâciune.

 

Sfântul Vasile, arhiepiscoul Cezareii din Capadocia (c. A. D 330-379), prima epistolă canonică:

Cei care au comis sodomie cu bărbaţi sau animale, ucigaşii, vrăjitorii, preacurvarii şi idolatrii, merită toţi aceiaşi pedeapsă; prin urmare aplică aceeaşi medotă cu ei ca şi cu ceilalţi. Să nu avem nici o îndoială să îi primim pe cei care s-au pocăit 30 de ani pentru necurăţia lor pe care au comis-o din necunoştinţa lor, pentru că ignoranţa lor imploră iertarea lor şi dorinţa lor în a o mărturisi; de aceea porunceşte-le să fie primiţi de acum înainte, în special dacă au lacrimi care ar motiva blândeţea voastră, şi au dus o viaţă (după eroarea lor) care merită compasiunea voastră.

Sfântul Ioan Hrisostom, arhiepiscopul Constrantinopolului (A. D. 347-407), despre Romani 1:26-27

TOATE aceste afecţiuni atunci erau ruşinoase, dar mai ales pofta nebună după bărbaţi, pentru că în păcate sufletul suferă cel mai mult şi e mai dezonorat decât trupul plin de boli. Dar priviţi cum şi aici, ca şi în cazul doctrinelor, îi lipseşte de scuze, spunându-le cu privire la femei că: “au schimbat întrebuinţarea firească”. Pentru că, vrea să zică, nimeni nu poate să spună că prin faptul că a fost împiedicat de la o relaţie justificată a ajuns la această situaţie, sau că din cauză că nu au avut alte metode pentru a-şi împlini dorinţa lor au fost duşi în această nebunie monstruoasă. Deoarece schimbarea implică posesiune. Deasemenea, vorbind despre docrine a spus: “Au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună.” Iar cu privire la bărbaţi, din nou, arată acelaşi lucru spunând: “lăsând întrebuinţarea firească a femeii”… Deoarece adevărată plăcere este aceea care e potrivită naturii. Dar atunci când Dumnezeu l-a lepădat pe cineva, atunci toate lucrurile sunt cu susul în jos. Deci, nu doar că doctina lor era Satanică, dar şi viaţa lor deasemenea era diabolică.

Sfântul Augustin din Hippo (A. D. 354-430), Confesiuni, comentând Geneze 19:

Este oare cu putinţă ca la un anumit moment sau într-un anumit loc să fie o nelegiuire pentru un om de a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima lui, cu tot sufletul lui, cu toată mintea lui; şi pe aproapele său ca pe sine însuşi? Ofense similare împotriva naturii sunt peste tot şi în toate timpurile. Ele trebuie să fie ţinute în detestare şi trebuie să fie pedepsite. Astfel de ofense, de exemplu, erau acelea ale Sodomiţilor; şi chiar dacă toate naţiunile le-ar comite, ele toate vor fi judecate ca şi crime de acelaşi fel de către legea divină, care nu i-a făcut pe oameni să abuzeze unul de altul vreodată într-un fel sau altul. Pentru că relaţia care ar trebui să existe între Dumnezeu şi noi este încălcată ori de câte ori acea natură, a căreia El este autorul, este murdărită de pofta perversă.

John Calvin, Reformator protestant şi teolog (1509-1564), comentariu asupra la Geneza 19 şi Romani 1:

Moise pune în faţa ochilor noştri o imagine vie a Sodomei. Deoarece este evident cât de diabolică era îngăduinţa lor în toată răutatea, deoarece ei toţi au fost gata să uneltească cea mai abominală crimă. Mărimea păcatului lor şi a stricăciunii lor este aparentă din faptul că, s-au apropiat într-o bandă adunată, ca şi duşmani ca să asedize casa lui Lot. Cât de oarbă şi de cumplită este pofta lor; deoarece dau cu toţii năvală ca şi nişte animale sălbatice! Cât de mare este ferocitatea şi duritatea lor; deoarece l-au tratat pe omul sfânt pe un ton de reproş şi au recurs la toate extremităţile! De aici deducem că ei nu erau contaminaţi doar de un viciu, dar erau dedaţi la toată insolenţa în crimă, aşă că nu mai rămase nici un pic de ruşine în ei… Ceea ce spune Pavel se referă la acelaşi lucru: că Dumnezeu a pedepsit neascultarea oamenilor când i-a lepădat în aşa stare de orbire, aşă că s-au dedat la pofte stricăcioase şi şi-au necinstit trupurile (Romani 1:18). Atunci, însă, când sentimentul de ruşine este biruit şi inima este dedată poftei, se întâmplă un barbarism josnic şi atroce, şi multe feluri de păcate sunt unite împreună, aşa că rezultă cel mai mare haos. Dar dacă această pedeapsă severă a lui Dumnezeu a căzut în felul acesta peste oamenii din Sodoma, aşa încât au devenit orbi de turbare şi se prostituau prin tot felul de crime, cu siguranţă că noi nu vom fi trataţi cu mai puţină severitate, iar nelegiuirea noastră este mai puţin scuzabilă, deoarece adevărul lui Dumnezeu ne-a fost revelat mai clar.” (traducere Oxana Marcu)

Articole recomandate: