Cum să te porți cu socrii care nu te respectă?

Întrebare:

Nu știu dacă are vreun suport biblic întrebarea mea, dar am o oarecare nelămurire. Soțul meu este plecat pentru o vreme și eu am grijă singură de fetița noastră până la întoarcerea sa. Uneori mai vin bunicii în vizită. Mama s-a conformat cerințelor mele vis a vis de copil si totul este în regulă. Părinții soțului, pe de altă parte, am impresia că nu au niciun pic de respect față de mine. Când încă ne cunoșteam de puțin timp, și-au permis să îmi răspundă la telefonul mobil când eram la baie, se revoltă dacă îi rog să se spele pe mâini, veniți de pe drum fiind, înainte de-a pune mâna pe bebeluș, nu au niciun respect fata de intimitatea mea nici când vin la noi acasă, intră peste mine în cameră fără să anunțe. Odată m-au surprins în timp ce alăptam copilul și eram pe jumătate dezbrăcată, ca acasă (într-un spațiu public aș fi mult mai atentă, dar în camera mea, cu ușa închisă, mai puțin) și fac diverse lucruri cu care eu nu sunt de acord și de care ei nu țin cont, deși i-am rugat să nu mai facă. Acum vreau să vă întreb, este o lipsă de respect, se cheamă că nu respect părinții dacă îmi impun punctul de vedere în ce privește copilul? Să aleg să fiu eu împăcată vis a vis de sănătatea fetiței sau să pun pe primul loc faptul de a nu-i supăra pe ei? Pot să îmi exprim mai cu autoritate și, bineințeles, cu respect punctul de vedere, cu riscul de a-i supăra, dar fără riscul de a-L supăra pe Dumnezeu? Vă rog foarte mult să îmi răspundeți, atmosfera e foarte tensionată și conflictuală în mintea mea. Am mare nevoie de un sfat.

Da, întrebarea are suport biblic. Dar înainte ca să vă dau referința biblică, doresc să vă spun că nu mi se pare lipsă de respect purtarea socrilor. Partea frumoasă este că vin și vă vizitează și doresc să fie alături de voi. Presupun că și-au permis să răspundă la telefonul mobil când erați în baie pentru că vă tratează ca pe o fiică și v-au primit ca și pe membru din familia lor. De altfel, nu văd ce era rău în aceasta și nu cred că vă telefona cineva despre care nu ați fi dorit să știe socrii că vă telefonează. Într-o familie toți au încredere unii în alții și nu este nimic greșit dacă cineva răspunde la telefon în locul celui ce nu poate să vorbească pe moment. Presupun că în familia socrilor a fost o relație de încredere totdeauna și asta i-a făcut să răspundă când a sunat telefonul.

Și cu privire la spălatul pe mâini înainte să se atingă de nepoțică tot mi se pare că exagerați și socrii au motive întemeiate să se simtă prost și tratați cu lipsă de respect din partea dumneavoastră. Nu cred că au venit în casă cu mânile murdare de mortar sau noroi. Atunci cu siguranță că și le-ar fi spălat. Și apoi, această curățenie și grijă exagerată când oameni își spală mâinile înainte să se atingă de un copil mic nu a existat în vremea lor. De altfel, știți că acești copii, care sunt tratați cu astfel de exces de grijă de mamele lor ajung apoi să sufere de diverse alergii tocmai pentru că nu li s-a format imunitatea elementară pe care trebuie să o aibă fiecare om. Dar, iar, nu am fost de față și nu am văzut cum arătau mâinile socrilor. Dacă, totuși, chiar era cazul ca să-și spele mâinile înainte de a lua nepoțica în brate, trebuie să le spuneți cu tot respectul și să vă asigurați că ei nu se vor supăra. Dacă s-au supărat înseamnă că ceva nu ați vorbit chiar așa cum se cuvenea.

Cu privire la cazul când alăptați copilul în cameră și au intrat fără să bată la ușă, iarăși, cred că a fost ceva normal în familia lor și nu i-a deranjat pe nimeni niciodată. În așa caz este bine să le spuneți, dar iar, foarte atent ca să nu-i supărați. La urma urmei, mai bine încuiați ușa data viitoare decât să provocați supărare în inima lor.

În Cuvântul Său Dumnezeu ne învață să ne iubim unii pe alții și găsim astfel de cuvinte despre comportamentul celui ce iubește:

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1 Corinteni 13:4-7)

Ca orișicare om ați putea fi tentată să simțiți că aceste cuvinte trebuie să le știe și să le respecte socrii și anume, să nu se poarte necuviincios, etc. Eu, însă, vă sfătuiesc să-i iubiți așa cum sunt ei și să vă purtați cu îndelungă răbdare, cu toată bunătatea și cu îngăduință răbdătoare. Așa să vă ajute Dumnezeu.