Trăim într-un secol când cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi doar de persoana proprie şi mai puţin de alţii. De fapt, nici în vechime nu a fost cu mult diferit. De altfel în epistola către Filipeni Pavel spunea despre cei mai mulţi din creştini că umblau după foloasele lor şi nu după cele ce plac lui Hristos. Maturitatea creştină se manifestă tocmai prin faptul că ştii să arăţi grijă faţă de alţii, să te gândeşti la ei şi să faci tot ce poţi pentru binele lor, indiferent de împrejurările în care te afli. Cel mai de preţ pe acest pământ este credinţa noastră în Domnulu Isus Hristos, pentru că ea ne asigură întrarea în cer, în moştenirea lui Hristos.
Luptă pentru mântuirea altora
Apostolul Pavel începe aşa capitolul 2 al Epistolei către Coloseni:
Vreau, într-adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepre, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos; în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare. Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuşi cu duhul sunt cu voi, şi privesc cu bucurie la buna rânduială care domneşte între voi şi la tăria credinţei voastre în Hristos. (Coloseni 2:1-5)
Cuvintele acestea au fost scrise de apostol atunci când se afla în temniţă, lucru despre care menţionează de câteva ori în această epistolă. De obicei, în astfel de împrejurări oamenii sunt mai mult preocupaţi de propria persoană decât de alţii. Pavel nu procedează astfel, pentru că el este un exemplu de maturitate în Hristos.
Luptă pentru toţi fraţii tăi
Din felul cum scrie, ne dăm seama că Pavel nu a fost în Colose, cel puţin, nu cunoaşte personal pe creştinii din Colose şi ei nu i-au văzut faţa, tot aşa cum şi cei din Laodicea. Aceasta însă nu-l împiedică să le scrie. Dacă a aflat despre o nevoie a lor şi pentru că ştia că o poate împlini, nu a ezitat şi a luat acţiune. Ce exemplu frumos de slujire creştină. Doar a auzit de la Epafras despre problemel şi ereziile cu care se confruntă cei din Colose şi imediat a şi luat acţiune, scriind această epistolă cu mesaj puternic şi care este exprimarea grijii şi luptei pe care a dat-o pentru credinţa colosenilor. Ce faci când auzi despre o nevoie a celor care te cunosc? Ce faci când afli despre problemele celor care nu te cunosc personal? Eşti gata să le slujeşti tuturor cu ceea ce poţi? Aceasta este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, dacă a fost turnată.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea mai mare prioritate
Pavel dă această mare luptă pentru toţi fraţii care îl cunosc sau nu-l cunosc personal, pentru că doreşte ca fiecare din ei să-L cunoască pe Dumnezeu. Cunoaşterea lui Hristos ne îmbărbătează inimile şi ne ţine pe toţi uniţi în dragoste. Lipsa acestei cunoaşteri a lui Hristos, lipsa cunoaşterii Bibliei, pune în pericol credinţa creştinilor şi îi face vulnerabili aşa că pot ajunge să fie înşelaţi de vorbiri înşelătoare. Ieri am consiliat o tânără creştină care înainte de a se întoarce din toată inima la Dumnezeu a fost angajată într-o relaţie intimă cu un bărbat necredincios. Din moment ce a încheiat legământ cu Domnul Isus a oprit această relaţie, apoi, sub presiunea ispitelor, a ajuns singură să o iniţieze din nou şi astfel a ajuns victimă şi foarte zdrobită. Când i-am pus mai multe întrebări, ea singură a ajuns să realizeze că a început căderea ei atunci când nu a mai pus prioritate pe cunoaşterea Domnului Isus Hristos prin studierea Scripturilor. Mi-a spus aşa: “Când nu eram creştină eram apăsată de disperare şi modul imoral de viaţă în care am trăit. Când am devenit creştină şi studiam Scripturile zilnic, am experimentat o bucurie adâncă de la relaţia personală pe care o aveam cu Dumnezeu. Acum, când am căutat împlinire la oameni şi m-am îndepărtat de Dumnezeu, am ajuns în cea mai rea stare în care am fost vreo dată. Ieri am plâns toată noaptea…”
Ce faci pentru alţii? Nu cumva trăieşti pentru tine doar?