Cum să procedeze elevul creştin când profesorul de religie învaţă lucruri neadevărate?

Întrebare:

Cum sa reacționeze elevul creștin la ora de religie când profesorul invata elevii lucruri neadevărate (de exemplu botezul copiilor, despre spovedanie, etc)?

Din întrebarea adresată mi-am dat seama că faceţi parte dintr-o confesiune diferită de cea a profesorului sau preotului/pastorului care predă ora de Religie. În privinţa aceasta trebuie să ştiţi că nu sunteţi obligat sau obligată să mergeţi la aceste lecţii. Disciplina Religia este opţională şi se predă copiilor a căror părinţi au depus o cerere la direcţia şcolii. Există două curicule pentru această disciplină: 1) pentru bisericile ortodoxe şi catolice şi 2) pentru bisericile evanghelice (baptişti, penticostali şi adventişti). Astfel, dacă aţi citit Biblia şi găsiţi contradicţii între ceea ce este scris în Biblie şi ceea ce vă învaţă profesorul de religie…

1. Puteţi cere să vă fie predaţi Religia după cealaltă curriculă

Vorbiţi acasă cu părinţii şi spuneţi-le că este important să scrie ei o cerere ca să vă fie predată Religia după curricula pe care o doriţi şi să depună cererea aceasta la direcţia şcolii, dar este bine să o prezinte şi profesorului de religie după curricula respectica sau pastorului sau preotului din localitatea undă vă aflaţi. Trebuie să cunoaşteţi că este necesar să se adune 15 cereri de la părinţi ca să poată fi începută predarea religiei după o anumită curriculă. Dacă nu s-au adunat numărul necesar de cereri…

2. Puteţi înceta să frecventaţi orele de religie.

Cum am spus, aceasta disciplină este opţională şi dacă nu doriţi să mergeţi, puteţi înceta oricând să frecventaţi orele de Religie. Iar dată totuşi aţi hotărât să mergeţi în continuare la lecţiile de Religie.

3. Nu vă purtaţi cu aroganţă sau insultător

În privinţa aceasta vreau să vă împărtăşesc o experienţă de a mea pe care nu doresc să o repetaţi. Eram student la facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova când am crezut în Dumnezeu şi am întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Cam la un an după aceasta, pentru prima dată, a venit la Universitate un preot să ne preda un curs de Istorie a Religiilor. Cu părere de rău, preotul respectiv, nu avea o bună cunoaştere a istoriei religiilor, şi atunci au început studenţii să-i adreseze multe întrebări din Biblie şi despre creştinism, la care el da uneori răspunsuri ce veneau în gravă contradicţie cu Biblia. Eu atunci, m-am ridicat în picioare şi l-am contrazis arătând ce scrie în Biblie. Bineînţeles că nu i-a venit prea bine preotului. Colegilor însă le plăcea aceasta şi mă provocau de fiecare dată să-i pun întrebări. S-a ajuns până acolo că preotul a fost nevoit să mă alunge de la lecţii pentru întrebările care le adresam şi să nu-mi mai permită să asist la lecţiile lui. Eu mi-am dat seama că nu am procedat bine nici omeneşte şi nici creştineşte făcând astfel. De aceea, am hotărât să aplic învăţătura Mântuitorului când voi fi într-o situaţie similară şi anume…

4. Să le dai respectul învăţătorilor

A mai trecut ceva timp şi a venit vremea să fim învăţaţi un curs de Istorie a Creştinismului de către un profesor secular, care avea o perspectivă mai mult ateistă asupra Istoriei Creştinismului şi, bineînțeles, că spunea multe lucruri cu totul altfel. De exemplu, originea creştinismului o vedea nu în Dumnezeu şi în Domnul Hristos ci într-o combinaţie de religii păgâne, iudaism şi filosofie greacă. Eu însă nu am mai procedat ca înainte. La fiecare lecţie am ascultat atent şi mi-am notat întrebările pe care doream să le adresez, dar le formulam astfel întrebările ca în nici un caz să nu fie un atac la persoana profesorului, ci să mă ajute şi pe mine să înţeleg, dar şi pe profesor să privească lucrurile şi din altă perspectivă. O parte din întrebări le-am lăsat să le adresez profesorului la sfârşitul lecţiei, când mă apropiam să-i mulţumesc pentru lecţia predată. (Apropo, fiecare elev şi student creştin trebuie să facă aceasta, să se apropie de învăţător la sfârşitul lecţiei şi să-i mulţumească pentru lecţia predată.) Întrebările mele au provocat discuţii foarte interesante care l-au pus şi pe profesor pe gânduri. Apoi, când aveam ceva cărţi bune, la subiectul predat de profesor, neapărat îi aduceam acele cărţi şi până în ziua de azi, am păstrat o frumoasă prietenie, chiar dacă avem convingeri diferite. Această atitudine a mea l-a făcut pe profesor şi mai curios să afle mai mult despre credinţa şi convingerile mele religioase.

5. Fii atent în discuţiile cu colegii

Fără îndoială, faptul că cele predate de profesor sunt contrare credinţei şi convingerilor tale religioase, va provoca discuţii şi cu colegii. Ai grijă să fii atent şi în nici un caz să nu vorbeşti cu dispreţ la adresa profesorului de religie sau a pastorului sau preotului care vă învaţă. Ai grijă să discuţi opiniile şi nu pe oameni şi să păstrezi respectul faţă de oameni. Nu face nici odată atac la persoană. Spune-le colegilor ce crezi tu şi de ce crezi astfel şi argumentează-ţi poziţia cu Sfintele Scripturi. Nu uita cuvintele lui Dumnezeu care spun:

Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (1 Petru 3:15-16)

Dumnezeu să te ajute să fii o lumină în şcoala ta şi în orice loc unde te afli.