Procesul de preluare și diversitatea

Procesul de preluare

Acesta variază ușor în dependență de tipul organizației, dar este anticipabil și lesne de recunoscut.

Preluarea guvernelor locale începe în media locală (acolo unde nu este niciodată insuficiență de activiști politici ”gay”) cu o companie care are ca și scop sensibilizarea discriminării împotriva minorităților legitime. Apoi se face un apel spre a se forma o Comisie pentru Drepturile Omului, care urmărește studierea problemei și pentru a se dezvolta soluții în contextul comunității. Apoi comisia este formată din autorități semi-guvernamentale. După aceasta urmează politica anti-discriminare, deseori fără măcar să fie menționat termenul de orientare sexuală. Acesta este de obicei adăugat mai târziu prin amendament. Opoziția este de obicei minimală, pentru că nimeni nu dorește să fie perceput ca fiind în favoarea discriminării. Aceasta nu este o frică neîntemeiată. Activiștii ”pro-gay” atât în media, cât și în guvern, conducere, întâmpină orice opoziție cu acuzații foarte mediatizate de rasism și bigotism (fanatism religios). Neîncetat, una din datoriile comisiei este să adune, să analizeze și să raporteze statistici privind discriminarea din comunitate. (Acest lucru este, fără îndoială, în cazul în care conceptul de ”ură” a apărut ca o ”gay” strategie politică).

Utilizarea unui plan de rapoarte asigură două rezultate favorabile pentru homosexuali. În primul rând, ei obțin o măsură de caracter legitim, pur si simplu fiind în listă alături de adevăratele minorități pentru drepturile civile (fără măcar să-și justifice includerea lor printre cei a căror statut este bazat pe criterii morale neutre, cum ar fi culoare pielii și etnia lor). În al doilea rând, natura însăși a procesului de raportare, garantează practic o creștere a incidentelor de discriminare de la o perioadă a raportării la alta, în timp ce oamenii devin treptat conștienți de sistem. Această apariție a unei probleme în creștere susține cererile homosexualilor pentru concesii adiționale la ordinea lor de zi. Preluarea unei corporații începe cu plasarea unui activist (într-un loc închis) homosexual într-o poziție de angajare.

Alți ”gay” nedeclarați sunt apoi angajați să împlinească poziții strategice în companie. Când abilitatea de a controla procesul este asigurată, unii din activiști se descoperă din ”ascunziș” și formează o ”Asociație de angajare a Gay-lor și Lesbienelor.” Acest grup apoi introduce un amendament companiei cu politică anti-discriminatorie pentru a include termenul de ”orientare sexuală.” Organizațiile conduse democratic (unde se includ și partidele politice, unități ale forței de muncă și biserici) sunt vizate, bazându-se pe vulnerabilitatea lor de preluare de către un bloc, grup unitar de membri cu drept de vot. Infiltrarea în masă de către activiști precede alegerile, după care politica de organizare a timpului (și statutului) pot fi controlate de către noii lideri activiști, care pot sau nu să facă cunoscut că ei sunt ”gay.” Am auzit spunându-se că în acest mod Metropolitan Community Church, o denominațiune religioasă în întregime controlată de homosexuali a luat naștere începând cu preluarea originală a MCC, care inițial erea o biserică Creștină adevărată, dar care avea și probleme. Așa-numitele denominațiuni Creștine de integrare au fost vizate în special, nu pentru că în multe congregații, în ultimele decenii se întâlnește un declin serios al membrilor (așa încât mai puțini din ”membrii” noi-veniți au nevoie să câștige votul majorității), dar deoarece aceste denominațiuni au vaste exploatațiuni de proprietate și sunt dotate cu fonduri, ce pot fi folosite pentru proiectele activiștilor. Orice preluare este urmată de consolidarea puterii ”gay-lor” în cadrul organizației, începând cu o anumită formă de ”sensibilitate de formare.” Sensibilitatea de formare utilizează tactici dovedite, psihologice de constrângere (de ex: ”spălarea de creieri”) pentru a îndoctrina membrii organizației cu o gândire pro-”gay.” Prin înăși natura tacticilor de manipulare folosite, puțini au curajul să fie de o altă părere. Acei care o fac, sunt constatați în mod corespunzător de către grupul de control și dacă ei sunt considerați o amenințare reală, sunt marginalizați și cu timpul pot fi forțați să plece. Sensibilitatea de formare este de obicei obligatorie pentru toți membrii organizației. Odată ce grupul de control și-a consolidat puterea, organizația este jefuită de sursele pe care le are. Acestea includ resurse tangibile, cum ar fi bani, sau proprietăți, dar de asemenea și resurse intangibile cum ar fi cele de publicitate și furnizorii de contracte și chiar și bunăvoința comunității. Caritatea este la fel exploatată, așa cum cadourile și subvențiile sunt redirecționate mai departe de la beneficiarii anterior favorizați, cum ar fi the Boy Scouts către organizații controlate de ”gay.” În timp ce unele resurse avantajeză grupul intern de control (de ex: beneficii interne de parteneriat și avantajele angajaților), majoritatea sunt focusate strategic în afara organizației pentru a continua agenda politică a ”gay-lor” în comunitate. Toate procesele descrise mai sus sunt posibile, pur si simplu acceptând orientarea sexuală ca și o teorie a sexualității umane. Ca și rezumat, orientarea sexuală este un termen care este folosit de către activiștii ”gay” pentru a înșela atât factorii de decizie politică, cât și publicul cu privire la natura homosexulității. El încadrează dezbaterea despre homosexualitate în așa fel încât omul de rând este prins în capcana de a accepta presupunerile despre ”gay” fără contestare. Aceasta este valabil și pentru oamenii care continuă să se opună scopurilor politice ale homosexualilor. Odată ce presupozițiile au  fost acceptate, în special când ele devin ”lege” în politicile anti-discriminatorii, rezistența în fața agendei ”gay-lor” devine și mai dificilă. Unica strategie efectivă este să fie respinse și infirmate ipotezele despre orientarea sexuală și reformularea problemelor pe o bază veridică. Orientarea sexuală trebuie să fie expusă pentru ceea ce este: o teorie nonsens despre sexualitate de către strategiile politice ale ”gay-lor”, pentru a le sluji intereselor lor egoiste pe cheltuiala ajutorului întregei societăți.

Diversitatea

Diversitatea este cuvântul-cod pentru doctrina politică a multiculturalismului. De la sine ea înseamnă ”varietatea lucrurilor”, dar fiind folosită de mișcarea homosexuală ”diversitatea” este o afirmație morală despre cum ar trebuie să fie societatea: un pluralism social armonios, în care orice cultură este onorată pentru contribuția sa la totul întreg. Astfel, emotivitatea bine-simțită este folosită pentru a ascunde raționamentul profund viciat.

Multiculturalismul, care înseamnă egalitatea culturilor într-o societate pluralistică, este un concept valid, dacă cultura este definită de criterii morale neutre. Societatea ar trebui să caute egalitate civică în arii așa ca: rasă, patrimoniu etnic și religie. Dar practicile culturale nu sunt neutre din punct de vedere moral. Puțini dintre noi ar fi de acord cu faptul că, culturile Germaniei Naziste, ale Rusiei Staliniste și ale Afganistanului condus de talibani, sunt egale cu cultura Americană, cu privire la faptele pe care ei le-au comis. ”Cultura” homosexualității – un mod de viață înrădăcinat în practica sodomiei – nu este egală cu culturile bazate pe familii moștenite ale Afro-Americanilor, Americanilor-Asiatici, Americanilor-Arabi.

Nu este nici o comparație între un sistem comun de valori, crezuri și tradiții transmis printre generații a unui grup de oameni legați prin asemănări genetice și/sau religioase, ci un set de comportamente deviante din punct de vedere sexual/emoțional, practicate de un grup de indivizi întâmplători care se definesc ca și o comunitate bazată doar pe această practică. Egalitatea inerentă în conceptul de multiculturalism nu poate fi extinsă unui atare grup: este o comparație între mere și portocale. Cuvântul care însoțește pe cel de  ”gayspeak” spre diversitate este cel al incluziuniii.

Biserici și instituții care au căzut victime ale sofisticii ”gay” se felicită în mod deschis între ele în a fi incluzive. Aceasta este aceeași confuzie pe care noi am văzut-o în termenul ”diversitate”, doar că într-o formă diferită.  În ambele cazuri există o nereușită în a defini standardul acceptării prin care oamenii sunt bineveniți în cercul de includere. Fără un standard, nu poate fi nici un obiectivism în proces, și orice decizie prin includere, pur si șimplu reprezintă voința arbitrară a persoanei sau persoanelor responsabile, implicate. Ca și rezumat, doctrina multiculturalismului promovează egalitatea tuturor culturilor diverse în societatea noastră, conținută în cuvântul-cod ”diversitate”.

Validitatea doctrinei depinde de limitarea definiției culturii pe criterii din punct de vedere neutre.  Includerea comportamentului sexual cu semnificație morală în definiție privează multiculturalismul de validitate prin a acorda legitimitate practicilor imorale. În încercarea de a rezolva problema prin excluderea unor culturi din cauza practicilor lor (de exemplu canibalismul și sclavia) se contrazice premiza egalității culturilor. Incapacitatea de a articula un standard prin care să se determine care culturi ar trebui să fie incluse, rezolvă problema prin a intra în autoritatea arbitrară a oricui care deține puterea. Răspunsul eficient al unui campion de ”diversitate” este de a se concentra pe definirea multuculturalismului și a cere să se cunoască standardul pentru includere.

Traducere: Curbet Valentina