Presupuse forme de viață pe meteoriți

Întrebare:

„Aș vrea să știu părerea dumneavoastră pe un subiect descoperit de cei de la NASA. Știrea se numește : Forma de viață extraterestră, descoperită într-un meteorit, descoperire fiind făcută de  un savant NASA. Vă rog să îmi dați un răspuns cu ajutorul lui Dumnezeu. Aștept răspunsul dumneavoastră cu privire la acest argument. Vă mulțumesc. Dumnezeu să vă ajute.”

Despre meteoriții care ar putea avea urme de viață pe ei.

În anii 1980-1990 s-au găsit câțiva meteoriți care se presupune că sunt de pe planeta Marte. În total se presupune că există 34 de asemenea meteoriți, printre care meteoritul Allan Hills 84001 (găsit în Antarctica, pe data de 27 decembrie 1984), meteoritul Nakhla (găsit în Alexandria, Egipt, pe data de 28 iunie 1911) și altele. Ce a fost specific acestor meteoriți e că unii cercetători de la NASA au afirmat că meteoriții cu pricina au pe ei presupuse forme de viață și că s-au rupt în trecut de pe planeta Marte.
Ambii meteoriți au fost studiați mulți ani mai târziu – unul peste 12 ani, iar altul peste 88 de ani. Iată care au fost câteva concluzii ale specialiștilor:

– meteoritul (meteoriții) a fost rupt din planeta Marte acum 4 miliarde de ani, în urma impactului cu un asteroid;
–  acum 15.000.000 ani, în urma altui impact a ajuns în cosmos;
–  13.000 de ani în urmă a căzut pe Pământ,
– meteoriții prezintă urme de viață: fie aminoacizi (Nakhla), fie elemente microscopice de fosile de bacterii marțiene (Allan Hills 84001).

Să analizăm:

1. Datările pietrei nu puteau arăta proveniența ei. Vârsta unei pietre nu arată obligatoriu locul de unde a fost luată. Astronomii nu cunosc atât de mult despre structura planetei Marte pentru a afirma că unii meteoriți sunt de pe planeta Marte.

2. Viteza meteoriților este cuprinsă între 10-70 km/s. O piatră de 2kg (Allan Hills 84001) cu o viteză minimă de 10km/s va face un crater care, timp de 13.000 de ani (?) trebuia să se fi astupat. Întrebarea este: cum l-au găsit savanții? Chiar dacă s-au făcut săpături arheologice – acestea nu oferă detalii despre când a lovit meteoritul planeta noastră.

3. Dacă planeta Marte a suferit o coliziune cu un asteroid uriaș – ar trebui să fie vizibile și unele cratere uriașe pe planetă, însă suprafața planetei Marte are doar un canion uriaș, nu crater. La lovirea a două corpuri cerești rezultă distrugerea acestora. Dacă a existat o coliziune în trecut – acum ar trebui să observăm urmele acesteia, ori crater imens, ori bucăți de asteroid.
Viteza de evadare a planetei Marte, adică viteza necesară unui corp pentru ca acesta să părăsească planeta, este de 5,6km/s. Era posibil ca un corp mai greu de 2 kg să aibă o astfel de viteză după un impact? Viteza unui glonte este de câteva sute de metri pe secundă, o piatră nu putea avea viteza de zece ori mai mare ca a unui glonte după impact.
Ca un corp să părăsească planeta ar trebui ca viteza lui să fie verticală (ceea ce e puțin probabil) sau oblică suficient ca distanța parcursă să fie foarte mare. Ca bătaia să fie de 89 km, corpul ar trebui să fie proiectat cu viteza de 1km/s, iar cu viteza de 5,6km/s el va străbate distanța de 2800 km (cu condiția ca unghiul să fie de 45°).

4. Aceiași oameni de știință nu pot determina dacă aceste fosile sunt a unor bacterii de pe Pământ sau nu. Afirmațiile despre faptul că bacteriile sau aminoacizii sunt de pe Marte sunt la fel de convingătoare cu cele care afirmă că sunt de pe Pământ. În acești ani (13.000 sau 88 de ani) pe meteorit ar putea ajunge și bacteriile pământești. Posibil că ceea ce noi numim bacterii extraterestre să fie terestre.

5. Cum a fost demonstrată durata în care meteoritul a plutit în Sistemul nostru solar? Eu cred că o perioadă mai mică nu era posibilă deoarece trebuiau aduse și dovezi ale impactului pe Marte, adica o perioadă suficientă ca urmele să nu mai fie vizibile, deși la așa un impact – trebuie să rămână urme destul de mari.

6. Nu puteau rezista microorganisme pe o planetă precum Marte – fără atmosferă și bombardată de radiație solară, nivelul radiației ar ucide orice formă de viață.

7. Datarea cu C13 este irelevantă din motiv că dezintegrarea C14 nu se efectuează cu aceeași viteză și nici nu se cunoaște cantitatea de C14 inițială, pentru a folosi această datare.

 

Articole recomandate: