Chiar dacă nu sunt încă mulți, dar mai există predicatori care nu se pregătesc și, dacă sunt în vârstă, învață pe cei mai tineri că nu este necesar să se pregătească, pentru că prin pregătire împiedică pe Duhul Sfânt să transmită mesajul Bisericii. Categoric sunt împotriva acestei abordări și învățături și iată de ce.
Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii
În biserica din Corint tocmai începuse să se scoale oricine dorea, să spună orice dorea și când dorea și, astfel, aduceau mare tulburare sfinților, iar dacă venea cineva din necredincioși, putea să-și facă impresia că acolo nu erau copiii lui Dumnezeu, ci o adunătură de nebuni. De aceea, apostolul Pavel le-a scris că “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile” (1 Corinteni 14:33). După ce a plantat biserici pe insula Creta, apostolul Pavel l-a lăsat acolo pe Tit, ca să pună în rânduială ce mai rămânea de rânduit. Așa cum celelalte lucruri trebuie să fie puse în rânduială, tot așa trebuie să fie și predicarea, căci aceasta este una din cele mai importante activități ale a bisericii. Prin predicare se oferă hrană duhovnicească. Ce am spune noi despre o gospodină care nu planifică ce va găti, nu-și face lista de ingrediente, nu le pregătește și, când ne așezăm la masă, ea ne va spune că va da ce va veni de la Duhul Sfânt? Am crede că și-a pierdut mințile această femeie și am avea dreptate. Atunci să luăm învățătură și noi…
Rânduiala (ordinea) implică planificare
Dacă pastorul și predicatorii vor să fie ordine și rânduială și să fie oferită bisericii hrană spirituală de cea mai înaltă calitate, atunci ei vor planifica bine aceasta. Se vor aduna împreună, vor discuta care sunt problemele bisericii, care sunt nevoile ei spirituale și vor face un plan de predicare prin care să fie împlinite aceste nevoi, căci apostolul Pavel a scris că predicarea trebuie să aducă zidire sufletească, îmbărbătare și învățătură.
Lipsa planificării aduce lipsă de rezultate
Înțeleptul Solomon a scris astfel:
Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă. (Proverbe 21:5)
Aceasta se referă nu doar la lucrurile materiale, ci și la cele spirituale, inclusiv predicarea. Când predicatorii nu se interesează de nevoile sfinților, nu planifică predicile, nu se pregătesc de ele, atunci mesajele lor, despre care cred greșit că sunt inspirate de la Duhul Sfânt, nu aduc niciun fel de zidire, nici învățătură, sunt rupte de realitate, plictisitoare și sfinții nu primesc niciun fel de zidire. Da, știu că sunt și creștini imaturi, care orice le-ai oferi, totdeauna te vor învinui că nu primesc creștere. Dar azi nu vorbim de cei cărora le place să rămână prunci… Vorbim despre toți sfinții din biserică. Dacă nu vor fi bine planificate și pregătite predicile, vor suferi toți sfinții și lucrarea bisericii va merge în descreștere.
Ce s-ar întâmpla dacă am gândi așa cu privire la toate celelalte lucrări din biserică?
Întreb predicatorii care învață că nu trebuie să planifici și să te pregătești de predică. Dar cum rămâne atunci cu celelalte lucrări din biserică? Cum este cu cântarea, cu construcția, cu ajutorarea etc. Dacă credeți așa despre cea mai importantă lucrare a bisericii, ce credeți că se va întâmpla dacă corul bisericii nu se adună în timpul săptămânii, nu pregătesc nimic, nu fac niciun fel de repetiție, sub pretext că duminică când vor veni la serviciul divin Duhul Sfânt le va da cântările cele mai potrivite fără să le fi învățat cândva? Dar de ce să mai faceți comitetul bisericii ca să discutați problemele, direcțiile, lucrările care stau înainte dacă credeți că Duhul Sfânt poate da călăuzirea aceasta fără implicarea noastră? Nu este corect, fraților, să gândim așa. Duhul Sfânt ne învață să trăim în rânduială, să fim harnici, să planificăm și să ne pregătim.
Când ești pregătit poți să schimbi planul potrivit cu împrejurările
În Epistola care îi poartă numele, Iuda a scris astfel:
Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. (Iuda 1:3-4)
Ați văzut? El avea plan să le scrie despre mântuirea noastră de obște, dar pentru că a apărut o nevoie urgentă, el a cunoscut voia Domnului și imediat a scris în epistolă cum trebuie să procedeze cu învățătorii și proorocii mincinoși care au venit la ei ca să le dărâme credința. Epistola lui Iuda, ca și toate celelalte epistole, nu sunt altceva decât predici scrise. Nu vedeți că aceste predici au fost bine gândite, deci, bine planificate.
Niciun apostol nu a învățat că poți veni în fața oamenilor nepregătit
Nicăieri în Biblie nu scrie așa ceva. Nu pot înțelege nicidecum de unde au luat o astfel de învățătură cei care o promovează. Dimpotrivă, apostolii au învățat totdeauna că trebuie să ne pregătim bine și cu toată seriozitatea. Iată ce i-a scris Pavel lui Timotei:
Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi. Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. (1 Timotei 4:12-16)
Nu este oare aceasta o îndreptățire pentru lenoși?
Am avut prilejul să predau de mai multe ori cursul Homiletica în diferite țări și să-i învăț pe mulți slujitori cum să pregătească mesajele și să le predice. Am văzut că există unii predicatori leneși, care nu vor să învețe și ca să nu dea pe față lenea lor și să se pocăiască de ea, mai bine preferă să spună că ei sunt mulțumiți de predicarea lor și că Duhul Sfânt le descoperă. Nu, dragii mei, Duhului Sfânt nu-i plac lenoșii și trândavii. Dumnezeu ne învață să luăm bine bine seama la noi și la darul care este în noi, să nu fim nepăsători de el și să ne facem slujba bine și cu toată responsabilitatea. Așa să ne ajute Domnul.