Poţi lua de naşi pe oameni la care ai botezat copii?

În acest articol vin să răspund la următoarea întrebare:

Am decis să ne căsătorim, dar a apărut o problema – nu ştim daca se poate de luat nănaşi pe cei cărora le-am botezat fiica? Pot sau nu sa devină ei naşii noştri de cununie daca am botezat la ei doar eu?

Cununie și nașii

Rostul şi datoria naşilor în zilele noastre

Cartea „Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă” dă următoarea explicaţie la acest subiect:

Rostul şi datoria naşilor la cununie sunt aceleaşi ca ale naşilor de la botez. Ei sunt martori şi chezaşi ai temeiniciei făgăduinţelor făcute de viitorii soţi unul faţă de altul şi ai trainiciei legăturii pentru tot restul vieţii. De aceea pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceiaşi de la botez, sau urmaşii lor, şi trebuie să fie ortodocşi şi cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora[545]. În timpul slujbei, naşii ţin în mână făclii aprinse, simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşilor [546]. (545 Idem, cap. 280, trad. rom., p. 181.546 Ibidem, 279, p. 181.)

Deci, conform acestei explicaţii, naşii sunt în primul rând martorii încheierii legământului de căsătorie. Chezaşi înseamnă cei care garantează, sau dovedesc în faţa oricărei instanţe că mirii au făcut un legământ de căsătorie. Martorii au fost şi au rămas în toate vremurile un element foarte important la încheierea oricărui legământ.

Ce spune Biblia despre nași?

Biblia nici odată nu menţionează prezenţa naşilor la botez sau necesitatea lor. Aceasta este o învăţătură de origine omenească, adăugată mai târziu la practica bisericii. Cuvântul naş este însă prezent în Biblie în forma de „nun” când se relatează despre prima minune săvârşită de Domnul Isus la nunta din Cana Galileii, unde a schimbat apa în vin. Când se terminase vinul pregătit pentru nuntă, Isus a poruncit slugilor să umple cele şase vase pregătite pentru spălatul mâinilor, după obiceiul Iudeilor şi ei le-au umplut până sus.

„Scoateţi acum”, le-a zis El, şi „aduceţi nunului.” Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), – a chemat pe mire, şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galilea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El. (Ev. Ioan 2:8-11)

Cuvântul tradus de preotul Dumitru Cornilescu în biblia românească cu termenul „nun” este grecescul avrcitri,klinoj (architriklinos) şi înseamnă mai marele, supraveghetorul, sau cel care administrează un banchet, o petrecere. Deci, cum vedeţi, nu este folosit în sensul „naşilor” de astăzi.

Care totuşi sunt cerinţele faţă de naşi?

Cea mai importantă cerinţă faţă de ei este să fie „cu bună vieţuire creştinească, purtându-se faţă de miri ca nişte părinţi şi învăţători ai acestora”. De la ei se aşteaptă să fie şi să arate un model cuplului nou format, să-i îndrume oricând va fi nevoie de aceasta şi să-i sfătuiască din Sfintele Scripturi. Astfel, de la nănaşi se aşteaptă să fie oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu şi care au o disciplină bună creştinească de a studia Sfintele Scripturi ca să trăiască potrivit învăţăturii sănătoase a lui Dumnezeu. Nu contează dacă cuplul pe care tinerii şi-i aleg ca naşi le sunt rude, sau prieteni.