Pot autoritățile locale să interzică activitățile unei comunități religioase?

Mai multe comunități religioase se plâng de o atitudine discriminatorie din partea autorităților publice locale, intoleranță confesională și chiar propagarea urii religioase.

Încercând să organizeze lecții publice pentru copii, creștinii au cerut acordul părinților și au organizat un program distractiv pentru copii. Potrivit acestor creștini, scopul acestor activități este să învețe copiii adevărurile creștinești pentru a crește o generație care să trăiască în frică și ascultare de Dumnezeu.

Mai mulți părinți au salutat aceste activități pentru copiii lor, și-au dat permisiunea și au semnat un acord pentru participarea copiilor la aceste activități. Totuși, sunt persoane nemulțumite de aceste activități, directori de școală sau consilieri locali, care, fără să ofere o alternativă, merg din poartă în poartă și incită la ură religioasă, îndemând părinții să nu permită copiilor să meagă la aceste ore. Unii, chiar ajung să alunge copiii de pe stadion.

Cum se încadrează juridic aceste persecuții și interdicții?

Potrivit prevederilor legale, astfel de intoleranță confesională este interzisă, pentru că stânjenește liberul exercițiu al unui cult religios:

”Intoleranţa confesională, manifestată prin acte care stînjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios, propagarea urii religioase constituie infracţiuni şi se pedepsesc conform legislaţiei în vigoare.” (Art. 8 al Legii Nr. 125 din 11.05.2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie)

Art. 54 din Codul Contravențional stabilește sancțiuni pentru aceste fapte:

”Articolul 54. Încălcarea legislaţiei cu privire la cultele religioase

(1) Împiedicarea libertăţii de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia ori convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, de cult şi prin îndeplinirea riturilor se sancţionează cu amendă de la 5 la 10 unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 200 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

(2) Intoleranţa confesională manifestată prin acte care stînjenesc liberul exerciţiu al unui cult religios sau prin acţiuni de propagare a urii religioase se sancţionează cu avertisment sau cu amendă de la 10 la 20 de unităţi convenţionale.”

Acesta ar fi un amestec neîntemeiat din partea autorităților, interzis prin lege:

”Amestecul neîntemeiat al organelor şi organizaţiilor de stat, al persoanelor cu funcţie de răspundere în activitatea comunităţilor religioase, precum şi a comunităţilor religioase în activitatea organelor şi organizaţiilor de stat, a persoanelor cu funcţie de răspundere, nu se admite.” (Art. 7 Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie)

Au dreptul comunitățile religioase să organizeze astfel de lecții?

Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie oferă acest drept:

”(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Fiecare persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios.” (Art. 4, alin. 1)

Când poate fi restrâns acest drept?

Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie prevede și condițiile când acest drept poate fi restrâns – alin. (2) art. 4:

Exercitarea dreptului la libertatea de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi restrînsă, în condiţiile legii, numai în cazul în care:

– această restrîngere urmăreşte un scop legitim şi

– reprezintă, într-o societate democratică, măsuri necesare pentru:

– siguranţa publică,

– menţinerea ordinii publice,

– ocrotirea sănătăţii şi

– a moralei publice ori

– pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor persoanei.”

Care prozelitism religios este interzis?

Potrivit aceleiași legi, art. 3, este interzis prozelitismul abuziv, care presupune ”acţiune de schimbare a convingerilor religioase ale unei persoane sau ale unui grup de persoane prin constrîngere”. Constrângerea ar putea fi fizică sau psihică, spre exemplu lovituri sau amenințări.

Codul Penal sancționează propovăduirea ce atentează la drepturile cetățenilor

Articolul 185. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase.

Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Deci, propovăduirea credințelor religioase ar putea fi pedepsită penal doar dacă:

– cauzează daune sănătății cetățenilor;

– atentează la persoană și drepturile ei;

– instigă cetățenii la neîndeplinirea obligațiilor cetățenești.

Acordul părinților este necesar

Dacă vorbim despre copii, pentru a li se asigura protecția drepturilor acestora, este nevoie de acordul părinților. Acest drept le este oferit părinților de cadrul legal național și internațional:

”Părinţii sau persoanele subrogatorii legale au dreptul să educe copilul conform propriilor convingeri.” (Legea nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, art. 8 alin. 5)

”Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie. Statele părţi vor respecta drepturile şi obligaţiile părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l îndruma în exercitarea dreptului sus-menţionat, de o manieră care să corespundă capacităţilor în formare ale acestuia.” (Art. 14 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului)

Deci, organizatorii unor astfel de cercuri și lecții publice trebuie să ia în considerație acest drept al părinților și să ceară acordul lor.