Poezia „Proverbe 3”

Proverbe 3:27  “Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea cînd poți s-o faci .”

ajuta-ti aproapele

 

Proverbe 3

Plînge-un copil în stradă,

I-i foame și i-e frig…

Vino încet la Tatăl

N-ai frică de nimic!

Dar nu aude bietul

Că-l strigă Cineva

Și că o scurtă-n spate,

O doamnă-i oferea.

 

Atunci el se întoarse,

Cu lacrimi o privea,

Cît și-o închipuise…

Ce mult o aștepta!

Să fie ea o mamă

Să-i pese ei de el?

Apoi o-aude dînsul

Spunîndu-i ușurel :

 

 –  Copile de ce-n stradă

 Tu stai, doar este frig?

 Iar tu, bietul de tine,

 N-ai haine, n-ai nimic!

 – Îți mulțumesc eu ție,

 Puțin m-am încălzit.

 Apoi de bucurie

 El dulce i-a zîmbit.

 

Ea parcă tresărise,

Sufletul s-a-nmuiat…

Ce mult vroia s-ajute

Pe-acest sărman băiat!

Cu vocea tremurîndă

Încet îi zise ea : 

– Vrei tu să mergi cu mine

 Să stai în casa mea?

– Da, vreau! răspunse bietul.

Tu vei fi mama mea?

Azi cea mai fericită

Zi e din viața mea!

 

Articole recomandate: