Poezia ” Ispita”

Fiind creștină, m-am întîlnit de foarte multe ori cu ispitele Satanei și cursele lui. De multe ori cădeam în aceste ispite, dar alteori cu ajutorul lui Dumnezeu ieșeam biruitoare.  În 1 Corinteni 10:13, apostolul Pavel spune că împreună cu ispita, Dumnezeu a pregătit şi mijlocul să ieşim din ea, ca s-o putem răbda. Deci, ispitele nu sunt date cu scopul de a ne doborî, ci de a ne crește.

Se-nfurie Satana

Că vin la Dumnezeu…

 Ce vrei, furie-a nopții,

Ce-ți pasă ce fac eu?

 Dar el încă-mi răspunde:

 ” Din țarin-ai fost creat,

De-orice-ai avut în viață

Doar tu ești vinovat!

Nu meriți s-ai iertare,

Cum eu n-am meritat

Și focul veșnic arde

Unde-am fost aruncat.

Eu pot îns-orice lucru

În stăpîniri să-ți dau,

Știu că ai mulți dușmani,

Eu pot să ți-i predau.

Doar te urăști pe tine

Ce-ți trebuie Dumnezeu?

Cînd frica, deznădejdea

Pot să ți-o iau și eu?

În schimb să-ți dau putere,

Să faci tot ce voiești,

Să furi sau să ai ură

Și chiar să asuprești.

Nu-ți cer prea mult, ci doar

Să fii părtaș cu mine,

Să nu asculți de Domnul,

Să nu asculți de nimeni.

Eu orice vis al tău

Îl voi îndeplini,

Cu ceea ce-ți ofer,

Tu  fericit vei fi.”

” Las’ că te știu, Satano!

Vrei să mă ispitești,

Ești orb! Nu vezi că Domnul

E tare-n ce slab ești?

Ești plin de bucurie

Dacă mă vezi căzut.

Ce, Dumnezeu nu știe

Ce-am fost de la-nceput ?

Știi temerile  mele

Și-n viată ce-am greșit

Chiar de m-ai dus spre rele,

Domnul m-a mîntuit.

Prin îndurarea Sa,

Prin moartea lui Isus,

Ce a-nviat apoi

Și S-a nălțat mai sus.

Mai sus de orice lucru,

Chiar de mîndria ta

Ce te-a făcut să cazi,

Eu, însă, n-oi cădea.

Căci prețuiesc mai mult

Împărăția Lui

Decît orice minciună

Pe care tu o spui.

Și orice am în viață,

Mă-ncred în Dumnezeu,

El este Unic Tată

De care ascult eu.

Și unde voi fi slab,

El mă va întări.

Și voi vedea, Satano,

Mă vei mai ispiti?”

 

 

 

 

Articole recomandate: