Fiind creștină, m-am întîlnit de foarte multe ori cu ispitele Satanei și cursele lui. De multe ori cădeam în aceste ispite, dar alteori cu ajutorul lui Dumnezeu ieșeam biruitoare. În 1 Corinteni 10:13, apostolul Pavel spune că împreună cu ispita, Dumnezeu a pregătit şi mijlocul să ieşim din ea, ca s-o putem răbda. Deci, ispitele nu sunt date cu scopul de a ne doborî, ci de a ne crește.
Se-nfurie Satana
Că vin la Dumnezeu…
Ce vrei, furie-a nopții,
Ce-ți pasă ce fac eu?
Dar el încă-mi răspunde:
” Din țarin-ai fost creat,
De-orice-ai avut în viață
Doar tu ești vinovat!
Nu meriți s-ai iertare,
Cum eu n-am meritat
Și focul veșnic arde
Unde-am fost aruncat.
Eu pot îns-orice lucru
În stăpîniri să-ți dau,
Știu că ai mulți dușmani,
Eu pot să ți-i predau.
Doar te urăști pe tine
Ce-ți trebuie Dumnezeu?
Cînd frica, deznădejdea
Pot să ți-o iau și eu?
În schimb să-ți dau putere,
Să faci tot ce voiești,
Să furi sau să ai ură
Și chiar să asuprești.
Nu-ți cer prea mult, ci doar
Să fii părtaș cu mine,
Să nu asculți de Domnul,
Să nu asculți de nimeni.
Eu orice vis al tău
Îl voi îndeplini,
Cu ceea ce-ți ofer,
Tu fericit vei fi.”
” Las’ că te știu, Satano!
Vrei să mă ispitești,
Ești orb! Nu vezi că Domnul
E tare-n ce slab ești?
Ești plin de bucurie
Dacă mă vezi căzut.
Ce, Dumnezeu nu știe
Ce-am fost de la-nceput ?
Știi temerile mele
Și-n viată ce-am greșit
Chiar de m-ai dus spre rele,
Domnul m-a mîntuit.
Prin îndurarea Sa,
Prin moartea lui Isus,
Ce a-nviat apoi
Și S-a nălțat mai sus.
Mai sus de orice lucru,
Chiar de mîndria ta
Ce te-a făcut să cazi,
Eu, însă, n-oi cădea.
Căci prețuiesc mai mult
Împărăția Lui
Decît orice minciună
Pe care tu o spui.
Și orice am în viață,
Mă-ncred în Dumnezeu,
El este Unic Tată
De care ascult eu.
Și unde voi fi slab,
El mă va întări.
Și voi vedea, Satano,
Mă vei mai ispiti?”