Poezia “De te-ar lăsa…”

De te-ar lăsa…

De te-ar lăsa cîndva puterea,

Tu să o lași și să zîmbești…

Cel mai important în viață

Nu-i faptul că puternic ești.

De te-ar lăsa familia, casa,

Nu plînge și nu blestema,

Ci să încerci să ai iubire,

Căci nu doar ei sunt viața ta.

                    De te-or lăsa ai tăi prieteni,

                    Cînd ai nevoie, vor pleca…

                    Nu te-ntrista, ci las’ să plece,

                    Căci nu doar ei sunt viața ta.

De te-ar lăsa vederea toată,

Primește-așa cum ți-a fost dat,

Nu pierde-a ta speranță, dar și…

Nu zi că viața te-a lăsat.

                     De te-ar lăsa și cîndva mersul

                     Cînd tinzi s-ajungi tu la un drum,

                     Nu-ți fie teamă, nu ai frică,

                     Viața nu se încheie-acum.

De vei simți că firul vieții

Te chinuie și nu ai glas…

Nu dispera, căci ție-n suflet

Doar Domnul încă ți-a rămas.

                     El va veghea mereu acolo,

                     Orice necaz ți s-a-ntîmpla…

                     Nu dispera și nu ai teamă,

                     Căci El e însuși viața ta!