Poate fi socotit părul ca învelitoare sau este nevoie de batic?

0
5978

Întrebare:

Aş dori sa pun o întrebare foarte des întâlnită in discuţiile multor persoane sau fraţi, si anume: părul poate fi considerat ca învelitoare sau este nevoie de batic. Am citit de mai multe ori pasajul din Corinteni şi vreau să ştiu, daca părul (lung) poate fi socotit ca învelitoare sau este nevoie de batic… M-aş bucura să mi se dea un răspuns concret (da sau nu, si argumente). Mulţumesc.

Problema baticului se ridică tot mai acut în ultimii ani, dat fiind faptului că vremurile s-au schimbat şi femeile din societatea modernă nu mai obişnuiesc să-şi acopere capul în locuri publice cum se obişnuia altă dată. Chiar femeile în vârstă nu mai obişnuiesc să-şi acopere capul. (Dureros este că întrebarea, într-adevăr mai des o ridică bărbaţii şi nu femeile: bărbaţii se conformează foarte uşor şi repede la schimbările pozitive şi progresiste din societate, dar nu le place ca şi femeile să se conformeze la schimbările pozitive din societate, care le fac mai comode. Ca de exemplu, cineva povestea cum într-o biserică de la ţară, fraţii bătrâni din comitetul bisericesc discutau dacă să permită surorilor să poarte sutien sau nu!) Dar să ne întoarcem la subiectul discuţiei noastre.

Unicul text biblic care vorbeşte despre „învelitoare” pe cap,  îl găsim în prima epistolă a apostolului Pavel către Corinteni capitolul 11:3-16. Acesta este un pasaj controversat. De ce? Pentru că în acelaşi capitol apostolul Pavel afirmă că femeia trebuie să se roage şi să prorocească cu capul acoperit la versetele 5 şi 6 (toţi cercetătorii Bibliei sunt de acord că aici merge vorba despre o învelitoare din ţesătură) şi apoi la versetul 15 Pavel afirmă că părul a fost dat femeii ca învelitoare a capului.

Pentru o înţelegere mai bună a acestui text controversat să cercetăm contextul lui istoric, cultural şi apoi, biblic.

Contextul istoric

Biserica din Corint a fost plantată de apostolul Pavel şi era formată în majoritate din greci şi mai puţini evrei, Corintul fiind un oraş grecesc aflat la acel moment sub stăpânirea Romei.

După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.” Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu. (Fapte 18:1-11)

Cetatea Corintului pe vremea apostolului Pavel era un centru comercial, cultural şi religios. Dar pe lângă toate acestea era şi un loc unde înflorea desfrâul. Sus pe înălţimea Acropolis se înălţa mîndru Templul Afroditei, zeiţa iubirii şi a fertilităţii. O mie de preotese practicau prostituţia ca parte a ritualului de închinare. Pe străzi se plimbau bărbaţi homosexuali (poate din cauza aceasta Pavel menţionează despre părul scurt la bărbaţi în acelaşi pasaj studiat de noi). Starea decăzută a oraşului se întrevede şi în cele scrise de apostol:

Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! (1 Corinteni 6:9-11)

Iată „faima” Corintului care a ajuns până la noi. Aristofan a inventat verbul korinthiazesthai (a se comporta ca un corintean) ca sinonim pentru mersul la prostituate (fragm. din piesa Kokalos), poeţii comici Philetairos (sec. IV) şi Poliochos au scris amândoi câte o piesă cu titlul Korinthiastes (Codoşul), iar la Platon se întîlneşte sintagma Korinthia kore (fată din Corint”) ca un sinonim pentru „prostituată” .

Contextul cultural

După cum s-a menţionat mai sus, biserica din Corint era alcătuită în majoritate din greci şi mai puţini evrei. Din acest considerent să vedem cultura vestimentaţiei şi la unii şi la alţii.

In cultura răsăritului (cum ar fi şi la evrei) acoperirea capului reprezenta un semn de respect, pe când în cultura apusului (la romani şi greci) reprezenta exact opusul acestei situaţii, atât pentru acea perioada, cat si pentru zilele noastre. Oamenii din Grecia şi Roma, atunci si acum îşi exprimă respectul prin descoperirea capului. In Imperiul roman sclavii îşi acopereau capul, iar oamenii liberi îl purtau descoperit(http://www.jewfaq.org/index.htm, 9 iunie 1999). In Grecia numai femeile care se casatorisera usor si de multe ori, mergeau in public cu capul descoperit. Prostituatele aveau capul descoperit si ras.

Talmudul ne spune ca exista o practica, dar nu o lege, atât pentru bărbati, cat si pentru femei de a-si acoperi capul in cazul in care se plimbau mai mult de 2,5 metri (Shulchan Aruch, Orach Chayim, Capitolul 2). Numele pentru ceea ce purtau pe cap era „yarmulke”. Mai târziu, au început sa-si acopere capul si in case şi chiar și băieţii (Capitolul 8). Li s-a interzis sa se roage, sa citească textele sfinte sau chiar să rostească numele lui Dumnezeu cu capul descoperit.

Contextul biblic la 1 Corinteni 11:3-16

Biserica din Corint se pare că era cu multe probleme şi multe întrebări. Apostolul Pavel îi mustră şi-i ceartă unde e cazul, îi învaţă, răspunzând la întrebările lor. Trebuie să avem în vedere că iniţial epistola a fost scrisă fără împărţiri pe capitole şi versete. De aceea pentru o înţelegere mai bună a textului să vedem despre ce le scrie apostolul Pavel în capitolul 10. De la versetul 14 la versetul 33 apostolul Pavel scrie despre închinare la idoli şi atitudinea creştinilor faţă de lucrurile închinate la idoli. În acest context Pavel le scrie:

Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. (1 Corinteni 10:23-24)

şi din nou :

Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi. (1 Corinteni 10:32)

Apoi continuă şi se dă pe sine exemplu în acest sens:

Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. (1 Corinteni 11:1)

Se pare că subiectul tratat mai departe în capitolul 11, la fel,  ţine de păreri îndoielnice, având în vedere apartenenţa la culturi diferite a membrilor bisericii (iudei şi greci).

Analiza textului 1 Corinteni 1:3-16

Acum după ce am stabilit contextul istoric, cultural şi biblic, să facem analiza textului. Deoarece la versetul 11 se pare că avem o turnură a subiectului, să analizăm separat aceste două secvenţe.

1 Corinteni 1:3-10,

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

Să vedem ce concluzii ne facem din acest text cu privire la ţinuta femeii în adunare:

A. De aici vedem că femeii i se oferă două opţiuni:

  1. să-şi acopere capul când se roagă sau proroceşte,
  2. dacă nu-şi acoperă capul, să se tundă (să-şi taie părul, nu să se radă)

B. O femeie care se roagă cu capul descoperit este ca una care ar fi rasă.  Unii istorici consideră că preotesele-prostituate de la Templul Afroditei erau rase. Se pare că o femeie cu capul descoperit în oraşul Corint pe vremea apostolului Pavel era privită ca o prostituată (care nu se supune nici unei autorităţi). Totodată, se pare că, în societatea de atunci, erau femei tunse, care nu se bucurau „de mare respect” . Ceea ce nu este valabil pentru vremurile noastre.

C. În societatea de atunci era ruşine pentru femeie să fie tunsă ori rasă.

D. Învelitoarea de pe capul femeii era un semn al stăpânirii ei.

E. Femeia este prezentată într-o poziţie (nu valoare) inferioară bărbatului.

1 Corinteni 11:11-15

Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. Căci, dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului.

În acest pasaj lucrurile sunt prezentate puţin diferit:

A. Dacă femeia este din bărbat şi bărbatul este prin femeie (prin naştere) şi toate sunt de la Dumnezeu.

B. Pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung, pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului. (aceasta vine în contradicţie cu prima secvenţă unde scria că femeia trebuie ori să-şi acopere capul, ori să se tundă).

Pentru o înţelegere mai bună a pasajului, trebuie să atragem atenţie la felul cum începe această turnură: „totuşi, în Domnul”. Ce vrea să spună apostolul Pavel cu aceasta. Răspunsul cred că îl găsim la Galateni 3:26-28

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

De ce aşa? Să vedem cum a ajuns femeia sub stăpânirea bărbatului? Dacă ne uităm la Geneza 3:16 vedem că aceasta este o consecinţă a păcatului din grădina Edenului:

Femeii i-a zis (Dumnezeu): „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

… Iar Domnul Isus a venit să ne răscumpere de sub blestemul păcatului.

Felul cum sfârşeşte apostolul Pavel acest subiect, ne face şi mai mult să credem că merge vorba despre o părere îndoielnică:

Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu. (1 Corinteni 11:16).

Despre felul cum trebuiesc tratate părerile îndoielnice puteţi afla în articolul „Ce spune Biblia despre părerile îndoielnice?

Domnul să ne ajute să urmărim dragostea şi atunci nu va fi loc de certuri şi dezbinări, care nu duc decât distrugerea lucrării lui Dumnezeu şi noi suntem chemaţi să zidim trupul lui Hristos prin Duhul Sfânt, în dragoste. Domnul să ne ajute  la aceasta.

P.S. vreau să mai aduc nişte materiale interesante găsite pe net:

Poate vă va ajuta să înţelegeţi mai bine rolul contextului cultural mărturia unui evreu baptist.

Iată şi un material interesant în ce priveşte părul în istorie şi, anume, vă propun să atrageţi atenţie la secţiunea „Istoria părului din referinţe biblice”.