Pînă la ce vîrstă un copil poate să doarmă cu părinții într-un pat?

Întrebare:

Pînă la ce vîrstă ar fi normal ca părinții și copiii să doarmă împreună? Dar fratele cu sora?

copii și părinți dormind împreună

Cred că e o întrebare care îi frămîntă pe mulți părinți, mai ales ca nu găsim evident un răspuns clar negru pe alb în Biblie. Nici în Scriptură nu întîlnim o vîrstă specifică, nici psihologii nu au ajuns la un consens. Unii psihologi susțin că e bine pentru un copil să doarmă cu părinții, mai ales cu mama, iar alții zic că nu e bine. Unii zic că pe un copil trebuie să-l înveți treptat să doarmă singur, începînd de la 2 ani, alții zic că trebuie să începem de la 4. Deci, e o confuzie totală. Eu cred că nici Scriptura nu specifică acest fapt, pentru că e o decizie care trebuie luată în fiecare familie, personal, în dependență de copil. Dar cînd luăm această decizie, pentru că copiii sunt diferiți, trebuie să ținem cont de următoarele reguli:

Trebuie să-mi cunosc copilul și abilitățile lui

Dumnezeu este exemplul meu de părinte. El, ca Tatăl meu, mă cunoaște în profunzime, ce simt, ce visez, de ce îmi este frică etc. Eu, în calitatea de părinte creștin, trebuie să-mi cunosc la fel copilul.

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce sîntem făcuţi; Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.(Psalmul 103:13-14)

Trebuie să știu ce gîndește copilul meu, ce temeri are. De ce? Pentru că în dependență de aceasta voi putea să-l ajut. Dacă copilul meu se teme de întuneric și nu vrea să doarmă singur, trebuie să ajung la rădăcina acestei temeri. Poate e un film care l-a privit și-i provoacă temeri, poate e un comentariu al cuiva, poate e imaginația lui, poate e o temere normală pentru vîrsta lui. Știm că la fiecare vîrstă un copil își are temerile lui. Ținînd cont de toate acestea, pot să-l ajut să-și depășească frica de a dormi singur. Dar pentru aceasta trebuie să-mi cunosc bine copilul. Ca să-mi cunosc bine odorul, trebuie să discut cu el, să petrecem timp în diferite activități care-l va provoca să se deschidă. Și, sigur, ce poate fi mai bine decît timpul petrecut în studierea Scripturii?

Caut binele copilului, să agonisesc pentru sufletul lui

Pavel, deși nu a fost părinte fizic, a avut mulți copii spirituali. Fiecare era cu caracter deosebit, unul mai ascultător și supus, altul mai rebel. Biserica din Corint a fost unul dintre copiii cei rebeli. Și Pavel, în calitate de părinte, le vorbește foarte interesant! În tot ce face el pentru Corinteni, caută folosul lor.

Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puţin. (2 Corinteni 12:14-15)

Noi, ca și părinți, avem aceeași chemare – să căutăm binele spiritual al copiilor noștri. Dacă copilul meu are nevoie de mîngîiere, de ce să nu-l iau să doarmă cu mine? Noi, cînd venim din călătorii, obișnuim să dormim cu copiii noștri. Este un moment cînd au nevoie de afecțiune și aceasta îi ajută să se simtă iubiți. Acesta nu le afectează în nici un fel creșterea lor spirituală și nu îi împiedică în a zidi o relație cu Dumnezeu. Dacă văd că faptul că doarme cu mine nu-l crește, nu-l maturizează, atunci e momentul să zic: Nu! În orice decizie trebuie să caut binele și creșterea lui spirituală.

Caut să zidesc o relație reciprocă și continuă

În Noul Testament, cînd întîlnim porunca dată copiilor de a asculta de părinți, alături stă și porunca dată părinților- de a nu provoca copiii la mînie. Dacă copilul vine la tine speriat și te roagă să te rogi pentru el, pentru că se teme de o furnică și tu îl desconsideri, trimițîndu-l în pat fără alinare, e normal că îi provoci mînia. El are nevoie de înțelegere și rezolvarea problemei lui, care, în mintea lui creativă, e foarte mare și reală. Dacă vrem să fim ascultați de copii, atunci vom zice: „Fiecare doarme în patul lui”. Trebuie să ne facem partea noastră în calitate de părinte.

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu- şi piardă nădejdea. (Coloseni 3:20-21)

Cercetează mintea

Păzeşte- ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii(Proverbe 4:23)

În întrebarea pe care ați pus-o, trebuie să privim și la un aspect foarte trist, cel al incestului. Problema nu e dormitului în pat al copilului cu părinții sau al fratelui cu sora, ci mintea stricată. De aceea e important să facem noi studiu biblic și să-i învățăm și pe copii. Vă recomand studii biblice pentru maturi și pentru copii. Trebuie să ne protejăm inima și mintea ca să fie umplută de Cuvîntul lui Dumnezeu și nu de alte surse păcătoase.

Dragi părinți, ce credeți dumneavoastră cu privire la acest subiect?