Grupul de sport al lui Daniel Răilean

Daniel Răilean: ”La Școala Internațională de Misiune suntem toți ca într-o familie”

Prima dată am auzit de Școala de Misiune – Precept Ministries Eurasia în anul 2016. Fratele Andrei Procopenco, antrenorul meu de Taekwon-Do și profesorul de studiu biblic, m-a îndemnat să merg la această școală.

Familia Procopenco la Școala Internațională de Misiune

Am trecut atunci controlul medical și mi-au spus medicii că starea mea de sănătate nu este prea bună pentru efortul fizic care mă aștepta la Școala de Misiune. M-am întristat tare și credeam că nu voi putea fi admis la școală. Domnul a lucrat în chip minunat în această privință și până la urmă medicii mi-au permis. Nu aveam banii pentru școală, dar credeam din toată inima că voi pleca. În ultimile zile când trebuia să plec, mama mi-a dat banii necesari. Foarte mare bucurie am avut. Când am ajuns, am văzut că vom fi cazați în hotel de 3 stele. M-am bucurat că voi sta în așa frumusețe.

Studenții veniți erau repartizați la studii pe facultăți: fotbal, Taekwon-Do, fitness și jurnalism. Eu am studiat la facultatea de Taekwon-Do. Fiecare dimineață începea la orele 6:00 cu o oră și jumătate de antrenament. La 8:00 aveam dejunul și apoi la 9:00 în fiecare zi o oră și jumătate de studiu biblic. Apoi, la 11:00 începeau lecțiile de teorie. După prânz aveam timp liber pentru temele de acasă și odihnă, dacă reușeam, pentru că la 17:00 începea un alt antrenament de Taekwon-Do. După cină ne adunam toți la programul de seară, unde ne erau predate lecții importante comune pentru toți și timp de mărturii. Astfel, aflam mai multe despre profesori și studenți, ne rugam unii pentru alții și ne motivam din cele auzite despre lucrarea care se face. Seara după program toți așteptam snack-ul, pentru că aveam totdeauna fructe gustoase, biscuiți, ceai, cafea și părtășie frumoasă. Tare binecuvântați am fost cu mâncare gustoasă tot timpul studiilor noastre la școală.

O experiență importantă pentru noi au fost plecările misionare. În una din plecări am plecat pe grupuri în localități unde nu este biserică evanghelică ca să vestim noi Evanghelia oamenilor din sat. Am luat cu noi materiale de evanghelizare, ziarul MOLDOVA CREȘTINĂ și am plecat. Ne-am pornit fără bani, fără transport, ca să învățăm să ne descurcăm ca și misionari prin greutăți. Unii oameni se opreau să ne ia cu transportul lor fără bani, alții nu. Distanțe mari am mers pe jos. Spre seară am ajuns în sate, alte grupuri de studenți mai devreme. Noi trebuia să ne găsim o gazdă la care să înnoptăm și ce să mâncăm. Vestind oamenilor Evanghelia prin sat, am ajuns la o familie care ne-a primit pentru 3 zile. În această călătorie în mod practic am învățat să nu ne punem încrederea în lucrurile materiale, pentru că toate lucrurile de la Dumnezeu le putem primi, doar să le cerem. O altă misiune încredințată nouă a fost organizarea taberelor de zi pentru o săptămână în diferite localități. Am fost echipați și instruiți din timp pentru această tabără, ca să putem lucra bine cu copiii.

La școală toți suntem ca într-o familie. Toți îmi erau prieteni, chiar dacă unii vorbeau în altă limbă. Cu ei ne înțelegeam prin semne. Anul trecut am absolvit primul an de studii. Când trebuia să plecăm acasă, tare greu mi-a fost să mă despart de toți ei.

Când am revenit acasă, am început să aplic ceea ce am învățat. Fratele Andrei Procopenco mi-a încredințat grupul lui de Taekwon-Do în satul Ermoclia, iar el a plecat ca misionar în altă localitate. Fratele Andrei Procopenco conducea antrenamentele la el acasă. După ce a plecat el, trebuia să găsim o încăpere. M-am adresat primarului, dar nu a fost interesat și nu a vrut să ne ajute. Am început să facem antrenament pe stadion, dar ne gândeam că se răcește afară și va trebui să găsim o încăpere. Am găsit o casă în chirie pentru care plăteam 300 de lei lunar și antrenamentele le făceam într-o odaie mai largă. Copiii nu puteau aduce banii la timp, în casa aceea nu era încălzire și am fost nevoit să continui antrenamentele la mine acasă. Nu am o odaie destul de mare. Cu greu încăpem, dar așa încercăm să facem antrenamentele. La început mama mă susținea în lucrarea pe care o făceam, dar după ceva timp a început să se împotrivească. Vă îndemn să vă rugați ca să avem o sală unde să ne putem antrena.

Grupul de sport al lui Daniel Răilean

Anul acesta părinții cu greu mi-au permis să merg la Școala Internațională de Misiune, dar sunt deja aici și am început studiile la anul II. Rugați-vă să învăț bine tot programul de Taekwon-Do și studiu biblic și apoi Dumnezeu să mă folosească cu putere în lucrare ca să fac mulți ucenici.

Articole recomandate: