INTERVIU cu familia Andrei și Olesea Procopenco, studenți la Școala Internațională de Misiune „Precept Ministries Eurasia”

Prețul pe care l-au plătit Andrei și Olesea Procopenco, un cuplu din s. Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, pentru a veni să învețe la Școala Internațională de Misiune Precept Ministries Eurasia, care se desfășoară în această vară în Republica Moldova, este mai mult decît o sumă de bani. Dincolo de faptul că și-au vîndut animalele domestice, sursa lor de întreținere, pentru a-și plăti studiile, ei au lăsat în grija bunicilor, pentru 2 luni de zile, pe cei 2 copii ai lor, de doi și respectiv un anișor. Ce i-a motivat să facă acest sacrificiu, ce așteptări au de la școală și care sunt planurile lor de viitor, aflați în interviul de mai jos.

 

Reporter (R) : Cum ați aflat despre Școala de Misiune și ce anume v-a motivat să veniți să învățați?

Andrei: Eu am fost inițiatorul, fiindcă eu primul am auzit despre această Școală de Misiune. Am fost invitat la sesiunea a II-a pentru lucrarea cu copiii, la care am studiat cursurile pentru copii ”Doamne, învață-mă să mă rog” și ”Vai, am dat de probleme!”, în baza Epistolei lui Iacov. Acolo m-am întîlnit cu fratele Vasile Filat și el mi-a spus că este o astfel de școală. Am fost motivat să merg la această școală, fiindcă m-am întîlnit cu niște persoane care au învățat la această școală, au terminat studiile aici și am văzut niște oameni dedicați totalmente lui Dumnezeu. Așa cum spune și cea mai mare poruncă din Vechiul Legămînt: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată puterea ta …” adică, atît la nivel fizic, cît și cel ­spiritual și le pun pe toate ca să facă ucenici pentru Hristos, să vestească Evanghelia și am văzut niște oameni care într-adevăr pot să spună: ”Călcați pe urmele mele întrucît și eu calc pe urmele lui Hristos.” Am văzut modele în ei. Aceasta m-a motivat foarte mult ca și eu să merg și să învăț la această școală de misiune.

R: De ce ați ales anume această școală?

Andrei: Din cîte știu eu, este unica școală din Moldova în care se pune un accent foarte mare pe studierea Sfintelor Scripturi.­ Apoi, mai este și o posibilitate de a face misiune prin sport, prin cîteva metode care sunt foarte strategice și deschid foarte multe uși pentru tineri, copii și maturi.

Olesea: Uneori, cînd vrem să vestim Evanghelia nu știm cum să facem aceasta, nu avem resurse, iar la această școală sunt pregătiți instructori, specialiști care să fie gata să învețe copiii atît partea spirituală, cît și să răspundă la interesele lor. 

R: V-a fost greu să luați această decizie? Cu ce probleme v-ați confruntat?

Andrei: Cred că problema majoră pe care am întîmpinat-o a fost faptul că avem două fetițe, Felicia și Lidiana. Sunt încă micuțe. Cea mai mare are doi ani și jumătate, iar cea mai mică un an și două luni și niciodată nu ne-am despărțit pe atît timp îndelungat. Eu, ca tată, am mai fost dus de acasă pe două săptămîni, iar soția niciodată nu s-a dezlipit de ele nici măcar pentru o zi. Ne gîndeam cu cine să lăsăm copiii, o persoană de încredere care să aibă grijă de copiii noștri așa că să îi înlocuiască pe mama și tata. Și ne-am rugat pentru nevoia aceasta în jur la cinci luni. La sfîrșit, ne-am decis să lăsăm cu mama mea și îi suntem foarte recunoscători pentru aceasta. Doar vești bune auzim de la ei.

Olesea: Fetele sunt foarte ascultătoare, chiar cu mult mai ascultătoare decît au fost cu mine și decît mă așteptam ca ele să fie. Eu mă gîndeam că în lipsa mea ele vor fi mai puțin ascultătoare, dar Domnul face minuni.

Andrei: Și încă o problemă pe care ne-am confruntat este că noi ducem un club de copii la noi în sat. Și iarăși, nu a fost niciodată un interval atît de mare în care să las copiii altor persoane. Și aceasta tot mi-a fost greu, dar am făcut tot posibilul și am lucrat la maxim. Am căutat resurse, idei. Pe lîngă mine am crescut cîțiva tineri de 15-16 ani, le-am explicat totul, i-am invitat la un picnic la care am putut să studiem cursul de studiu ”Doamne, învață-mă să mă rog”, unde studiem Rugăciunea Domnească. Acolo, am studiat temele pe care vor preda copiilor în fiecare zi. Le-am predat, explicat și i-am motivat să facă această lucrare și m-am rugat Domnului ca lucrarea cu copiii să meargă mai bine decît ar merge cu noi, cînd suntem acolo. 

R: De ce ați ales facultățile de Taekwon-do și Jurnalism? Cum planificați să aplicați cunoștințele în localitatea voastră?

 Andrei: Dacă vorbim de darurile spirituale pe care le pune Dumnezeu în oameni, El le pune diferit, pentru zidirea bisericii. Dumnezeu pune-n oameni cîte un talent, așa cum cred eu, El pune acest talent ca să țină un echilibru în lumea aceasta. Unul este zidar, altul este mecanic, celălalt pescar, vînător, medic ș.a.m.d., așa ca să fie toate lucrurile în concordanță și să meargă bine pe acest pămînt. De mic, am văzut în mine o pasiune pentru de sport și calitatea de a strînge oamenii în jurul meu. Mai înainte nu știam de alte sporturi decît bara fixă, cross etc. Dar chiar dacă nu știam multe puteam să strîng în jur de 10-12 copii ca să-i învăț. Satul din care vin este foarte numeros. În Ermoclia sunt în jur de 4000 de persoane și este foarte mult tineret la noi în sat, care nu au ocupație și nici nu are cine să se ocupe de ei. Mă gîndesc că aceasta ar fi o strategie pentru a-i aduna. Tinerii din sat se adună și fac diferite lucruri pentru care ajung și prin închisori. Aceasta este foarte dureros și vrem să ridicăm un pozitiv mare la noi în sat. Vrem, prin această metodă, cît mai mulți tineri să audă Evanghelia. Taekwon-do este o motivație pentru ei, dar scopul principal este ca să audă Evanghelia și să fie cît mai mulți scoși din starea în care sunt și să devină niște ucenici ai Domnului Isus Hristos și, la rîndul lor, să facă și ei mai departe așa cum vrem să facem și noi.

Olesea: Am ales jurnalismul, pentru că acum, la momentul actual, este o raritate să vezi pe străzile satului, de exemplu, un copil care se joacă. Cei mai mulți sunt pe internet, stau pe diferite rețele de socializare. Acolo, privesc diferite video pornografice și fel de fel de lucruri murdare. Văd aceasta ca o metodă de a le vesti Evanghelia. Cunosc mai mulți tineri, de care nu m-aș putea apropia liber și să le vorbesc în direct, însă, cred că prin rețele de socializare aș putea să ajung la ei cu mesajul mîntuirii, chiar și postînd diferite evenimente sau promovînd lucrarea pe care o va face soțul meu prin Taekwon-do sau lucrarea pe care deja o facem cu copii la noi în sat. 

R: Unii creștini neglijează lucrarea cu copiii, motivînd cu faptul că ei sunt prea mici și nu înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu. Avînd în vedere că împreună conduceți de mai mult timp un club din 40 de copii, cum percep ei Cuvântul lui Dumnezeu?

Andrei:În primul rînd, Domnul Isus Hristos Și-a dat viața, a făcut această măreață jertfă la Golgota pentru toți oamenii și pentru toate categoriile de vîrste. Toți sunt chemați la El. Dacă e să vorbim de logica omenească, este cu mult mai ușor să dai direcție unui copil care încă nu are patimi de beție, de curvie, de ucideri … Cu mult mai greu este la un om matur, care deja se desfătează în toate aceste patimi și el nu poate să se dezlipească de ele. Este foarte greu în așa caz. Dar un copil este curat și aceasta este un mod strategic să pui în mintea lui Cuvântul lui Dumnezeu, Legea Lui, ca de mic copil să-și formeze caracterul. Dacă e să vorbim de rezultate, da, ele nu întotdeauna sunt 100%. Așa rezultate nu au fost nici la apostolii Domnului Isus. Tot erau oameni care din dragoste pentru lume lăsau lucrarea, dar am văzut rezultate care chiar nici unii membri nu le au , chiar avînd 10-20 de ani în biserică, nu fac ceea ce fac unii dintre copii. De exemplu, avem un băiețel care are 7 anișori. Anul trecut, mergînd la grădiniță, un băiețel vorbea vulgar, cuvinte foarte urîte și el a spus acelui băiat că nu se poate să vorbești astfel de cuvinte, că este păcat, că Dumnezeu îl va pedepsi și că trebuie să se pocăiască. Un copil de șase ani poate spune unui matur și nici nu apare frica în mintea lui că îl poate bate sau că își va strica numele. El nu are nici un fel de frică în sine. El știe că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu și că are putere și, deci, merge înainte. Un alt băiat, Daniel, are 15 ani și este primul care a venit la Hristos din toți cei pe care-i mai avem. El a spus rugăciunea cu sinceritate. De la început aveam dubii, credeam că a spus-o mecanic, dar am văzut schimbări în el care m-au șocat. Dacă unor membri pastorul le spune în fiecare duminică că este bine să vă implicați și voi cu cîntare, cu poezie, căci suntem trupul lui Hristos și trebuie să ne zidim unii pe alții, nu numai păstori și predicatori, eu am văzut că pe neașteptate, pe neprins de veste Daniel iese în fața bisericii, fără ca să-i spun. Uneori spune o poezie, un verset, o rugăciune și este motivat și el. Chiar dacă este mic, el deja este în trupul lui Hristos. Vrea să facă ceva. Atît cît poate el.

Olesea: Trimiterea pe care le-a făcut Domnul Isus ucenicilor este: ”Duceți-vă în toată lumea, propovăduiți Evanghelia la orice făptură” Deci, ca ucenici, noi am fost chemați să mergem, să vestim Evanghelia, însă convingerea este Duhul Sfînt. Deci, oamenii nu trebuie să descurajeze. Chiar dacă el vine la Hristos, aceasta este lucrarea Duhului Sfînt și roada este a Lui. Din experiență am văzut că metoda inductivă este foarte efectivă. Copiii cu mult mai bine înțeleg materialul pe care-l învață, adică aceasta nu este ceva ce le-a spus cineva, ci ei singuri studiază și sapă tot mai adînc și mai adînc și descoperă singuri, iar aceasta le rămîne în mintea lor, în inima lor. De asemenea, mai facem jocuri și activități pe care le pregătim pentru ei.

R: Mulțumesc!

Reporter: Elena Suman, studentă la Școala Internațională de Misiune „Precept Ministries Eurasia”, facultatea de jurnalism, anul II.

Articole recomandate: