Ce fel de pedepse le dă Dumnezeu copiilor Săi? (Evrei 12:6)

Întrebare: 

În Evrei 12:6 scrie că copiii lui Dumnezeu (cei născuți din nou) sunt pedepsiți de Acesta, când se abat de la voia Lui. Aș dori să vă întreb în ce credeți că constă această pedeapsă? 

În capitolul 12 al Epistolei către Evrei există un întreg paragraf în care este dată învățătură cu privire la felul…

Cum trebuie să ne purtăm ca și creștini când suntem pedepsiți de Dumnezeu? 

Citez paragraful respectiv: 

 

Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.(Evrei 12:5-13) 

Despre PEDEAPSĂ aflăm următoarele din acest pasaj biblic: 

  • Să nu disprețuim pedeapsa care vine asupra noastră de la Dumnezeu
  • Să nu ne pierdem inima când suntem mustrați de El
  • Pedeapsa este o dovadă a dragostei pe care ne-o poartă Dumnezeu și faptul că ne bate cu nuiaua (în sens figurat) este o dovadă că suntem primiți de El ca și fii. 
  • Să suferim pedeapsa pentru că toți copiii au parte de pedeapsă din partea părinților. 
  • Doar copiii născuți din adulter sunt scutiți de pedeapsă, pentru că părinților nu le pasă de ei. 
  • Când suntem pedepsiți de Dumnezeu trebuie să ne supunem ca să trăim. 
  • Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui
  • Când vine pedeapsa lui Dumnezeu este pe moment o pricină de întristare și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce roade dătătoare de pace ale neprihănirii
  • Pedeapsa lui Dumnezeu este o școală bună pentru sfinți
  • Când trecem prin pedeapsa care vine asupra noastră de la Dumnezeu trebuie să avem grijă cum ne purtăm, ca să lăsăm un exemplu frumos pentru alții, pentru că vor avea și ei de trecut la vremea lor prin ea. 

 

Cum am văzut, în acest text nu este specificat…

În ce constă pedeapsa lui Dumnezeu sau care sunt acestea? 

Cred că fiecare creștin recunoaște ușor când vine asupra lui pedeapsa lui Dumnezeu. În Sfintele Scripturi ne este scris că, atunci când luăm parte la Cina Domnului fără să ne cercetăm pe noi înșine, adică fără să ne corectăm viața potrivit cu Noul Legământ în care am intrat, Dumnezeu va veni să pedepsească păcatul în viața noastra. 

 

Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. (1 Corinteni 11:28-32) 

Dacă nu ne cercetăm la Cina Domnului, la început Dumnezeu ne va pedepsi cu neputință, iar dacă noi nu luăm seama la această pedeapsă, va urma boala (și nu o simplă febră…). Iar dacă nici așa nu luăm seama și nu ne îndreptăm, Dumnezeu este în stare și pedesește pe copiii Lui și cu moartea fizică (aici este numită adormire) și aceasta ca să ne păzească de moarte duhovnicească la care vor fi condamnați cei ce vor ajunge să fie judecați în fața tronului lui Dumnezeu. 

 

Despre boală, ca și pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru copiii Lui care păcătuiesc, mai este scris și în Epistola lui Iacov când zice: 

 

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:14-16) 

Și tot în Epistola lui Iacov este scris că o altă pedeapsă pe care o dă Dumnezeu este insuccesul în afaceri, atunci când acestea îl îndepărtează pe un copil de Dumnezeu de trăirea și relația cu Tatăl său: 

De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. (Iacov 4:1-3) 

Nu se limitează la acestea doar pedepsele pe care le folosește Dumnezeu pentru disciplinarea copiilor Săi. Mai trebuie să știți, însă, că nu totdeauna sunt pedepse de la Dumnezeu boala, sau lipsurile materiale sau alte lucruri care pot fi interpretate astfel. Atunci când intervine în viața noastră o situație sau împrejurare care poate fi interpretată ca și pedeapsă de la Dumnezeu trebuie să ne cercetăm bine dacă nu este consecința unui păcat și dacă este astfel, să ne grăbim a ne pocăi, căci este scris: 

 

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3) 

Dumnezeu să ne ajute să urmărim totdeauna sfințenia și să aducem cinste și slavă Tatălui nostru ceresc prin toată purtarea noastră. Dar va zice cineva…

 

De ce necredincioșii o duc bine și sunt scutiți de pedeapsa lui Dumnezeu? 

În Epistola către Romani este scris că astfel Dumnezeu prin bunătatea Lui îi îndeamnă pe oameni la pocăință. Dar, cu împietrirea inimii lor care nu vrea să se pocăiască, își adună o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu. Dacă nu ești încă creștin, nu fi nesimțitor