Va pedepsi Dumnezeu părinţii ai căror copii schimbă confesiunea sau religia?

Întrebare:

Părinţilor mei preotul le-a spus că dacă eu voi trece la o altă confesiune îi va pedepsi Dumnezeu şi pe ei şi va aduce necazuri întregii familii. Ce spune Scriptura în acest sens?

Va pedepsi Dumnezeu părinţii ai căror copii schimbă confesiunea sau religia?

Nu cunosc pasaje din Biblie conform cărora dacă copilul trece la o altă confesiune sau religie să fie pedepsiţi părinţii sau chiar întreaga familie. Aşi fi curios să ştiu la ce pasaje din Biblie s-a referit preotul care a făcut această afirmaţie. Biblia spune foarte clar că…

Părinţii sunt responsabili să-i înveţe pe copiii lor Sfintele Scripturi

Când abordează subiectul relaţiei dintre părinţii creştini şi copiii lor, Apostolul Pavel a scris:

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:1-4)

De cele mai multe ori copiii aleg să adere la o altă confesiune tocmai din pricina că în confesiunea din care ei fac parte nu se studiază  Sfintele Scripturi şi nu se trăieşte potrivit cu ele. Datoria părinţilor creştini este să cunoască învăţătura Domnului cuprinsă în Biblie şi să-i crească pe copiii lor în această învăţătură. Dacă copiii lor aleg să adere la o sectă sau erezie, părinţii trebuie să-i ajute pe copiii lor să înţeleagă pericolul acelei secte sau erezii învăţându-i din Sfintele Scripturi. Dacă ignoră învăţătura Bibliei şi recurg doar la interdicţii, manipulări şi intimidări nu fac decât să-i întărâte la mânie pe copiii lor şi Biblia spune să nu facă aceasta. Tot părinţilor le este adresată şi această învăţătură:

Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. (Coloseni 3:21)

Părinţilor nu le este îngăduit să ceară de la copii o mai mare ascultare de ei decât de Dumnezeu

Există părinţi nu i-au învăţat pe copiii lor Scripturile pentru că s-au mulţumit cu o formă de religie. Când află că copiii lor doresc să părăsească confesiunea din care fac parte ca să adere la o altă confesiune încep să speculeze şi le cer copiilor să asculte de ei mai mult decât de Dumnezeu.  Dumnezeu vrea să aibă o relaţie personală cu fiecare om şi părinţii trebuie să fie conştienţi de aceasta şi să nu caute cumva să controleze total relaţia copilului lor cu Dumnezeu. Când se adresează copiilor, Apostolul Pavel le spune:

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:1-3)

Fiecare părinte trebuie să ştie că Dumnezeu îi cere copilului să asculte de părinţi în Domnul, adică în limitele învăţăturii lui Dumnezeu şi dacă părintele va ajunge să-i ceară copilului ceva care este contrar voii lui Dumnezeu, copilul nu va asculta, dacă vrea să rămână credincios lui Dumnezeu.

Domnul Isus ne-a avertizat despre conflictul dintre părinţi şi copiii pe motiv de credinţă

În aceeaşi măsură s-a adresat Mântuitorul la părinţi şi la copiii când le-a spus următoarele cuvinte:

Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. (Matei 10:34-39)

Când un copil alege să devină ucenicul lui Hristos şi părinţii lui îi interzic şi îl opresc, în faţa lui stă alegerea: ori să asculte de părinţi şi să nu mai devină nici odată ucenicul lui Isus, ori să-l urmeze pe Domnul Isus chiar dacă părinţii se vor despărţi de el pentru totdeauna şi să fie un ucenic vrednic de Isus. Mântuitorul ne-a avertizat că conflictul va creşte şi mai multe şi poate ajunge până la moarte:

Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. (Matei 10:21-22)

Dacă un copil a ales să fie ucenicul lui Isus, trebuie să fie gata să plătească preţul.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi, părinţi şi copii, să stăruim în învăţătura sănătoasă a Domnului Isus aşa cum o găsim pe paginile Sfintelor Scripturi a Vechiului şi Noului Testament şi astfel să fim scutiţi de pericolul ereziilor, dar şi de cel al unei religii moarte şi formale.