Cum poate un profesor să înveţe pe elevii săi fericirea?

Am participat recent la Conferinţa anuală a pedagogilor din Republica Moldova organizată de liceul „Elimul Nou” şi una din vorbitoare ne-a provocat cu întrebarea din titlul articolului. Concluzia finală a fost că doar un profesor fericit va fi în stare să-i înveţe pe elevii săi fericirea. Am reflectat mult gândindu-mă la cele 10 clase în care predau şi la cei trei copii ai mei, care vin cu diferite emoţii de la şcoală. Voi enumera câteva aspecte pe care le văd eu importante, dar lista rămâne deschisă.

Profesorul este responsabil de climatul psihologic din clasă

Este demonstrat deja că orice copil va reflecta atmosfera casei, în cazul nostru, a clasei în care învaţă. Am văzut dovadă clară de multe ori când fetiţa noastră venea de la grădiniţă şi apoi de la şcoală şi încă vreo oră “se juca” de-a educatoarea/profesoara. În unele zile doar striga şi lovea cu rigla în masă, în altele preda la tablă (avem una acasă), în altele îşi lua un teanc de caiete şi verifica, în altele făcea jocuri în grup. Am văzut şi elevii mei reacţionînd diferit la diferitele stări pe care le-am avut eu. Uneori nu mi-a plăcut deloc ce am văzut în ei şi am învăţat deja să las orice emoţie, durere, indignare în momentul când intru în clasă. Dacă profesorul intră în clasă cu zâmbetul pe buze şi începe pozitiv ora, totul decurge mai lin, chiar şi mustrările copiilor.

Un pedagog TREBUIE să iubească copiii

Copiii sunt curioşi, activi, plini de şotii şi mereu puşi pe joacă. Aşa e natura lor şi acestea sunt caracteristicile copilăriei. Dacă nu acceptăm aşa un comportament, atunci este greu să lucrezi în şcoală. Apare nemulţumirea, durerile de cap de la gălăgie şi altele. Copiii trebuie iubiţi pentru simplitatea lor, pentru sinceritatea lor. Domnul Isus i-a adus mereu exemplu pentru maturi prin felul cum ei primesc lucrurile. În Evanghelie sunt scrise cuvintele Lui:

Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. (Luca 18:16)

La o studierea atentă a vieţii Domnului nostru Isus vom observa că oricât de ocupat nu ar fi fost, oricât de mulţi oameni nu ar fi avut în jurul Său, El lua copiii în braţe, îi mângâia şi îi dădea ca exemplu pentru maturi. Prin definiţie, un creştin ar trebui să aibă caracterul Domnului Isus, deci să iubească copiii.

Ce să faci atunci când nu ai această dragoste, dar eşti pedagog? Când înţelegi că trebuie să îi înveţi fericire, dar nu eşti fericit? Vă sugerez următoarele:

1. Să vă examinaţi relaţia dvs. cu Dumnezeu

   Este ea autentică sau doar v-aţi insuflat că credeţi? Nu vă rugaţi regulat, nu mergeţi la serviciile divine ale bisericii din care faceţi parte, nu studiaţi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a primi direcţie în viaţă, învăţătură şi viaţă veşnică. Un om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu va fi plin de o bucurie și pace sfântă, chiar şi în perioade grele din viaţa lui, şi copiii vor vedea şi beneficia de căldura şi dragostea acelui profesor. Au fost momente când eram tristă şi copiii m-au întrebat de ce, le-am explicat şi am fost înţeleasă. Sunt şi acestea lecţii de viaţă.

2. Restauraţi-vă relaţia cu cei din jurul dvs.

   Dumnezeu ne îndeamnă în cartea Romani:

   Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Anumite relaţii ne fac tensionaţi şi ne fură pacea şi bucuria de pe chipul nostru. Mai întâi, cred că trebuie să acceptăm faptul că este imposibil să placem tuturor şi uneori vom avea conflicte sau tensiuni cu oamenii. Acesta este procesul natural de maturizare, de care nu scăpăm niciunul dintre noi. Important este cum rezolvăm aceste tensiuni. Biblia abundă de sfaturi specifice pentru situaţii concrete, deci un creştin care studiază regulat va primi direcţie din Cuvânt pentru soluţionarea fiecărui caz în parte. Vă recomand Librăria Creştină Învăţătură din Cuvînt unde găsiţi cărţi şi studii tematice la orice subiect. Personal le găsesc cele mai reuşite.

3. Fii o soţie bună/un soţ bun

   Familia şi serviciul sunt doi piloni în jurul cărora ne trăim viaţa. Dacă viaţa de familie este una frumoasă, atunci vom fi fericiţi şi productivi la şcoală. Împlinirea se va vedea pe chipul nostru şi vom trata copiii cu dragoste. Vom vorbi frumos despre familie, sexul opus şi astfel elevii vor învăţa respectul reciproc între sexe, apreciere şi vor învăţa să fie fericiţi împreună. Evident că orice familie trece printr-un proces dureros de transformare, modelare şi vor fi perioade când vom fi mai tensionaţi, dar acest lucru nu trebuie să schimbe mesajul principal pe care elevii trebuie să îl primească de la noi. Doar având acasă o familie împlinită, suntem cu adevărat fericiţi şi vom transmite fericire. Iată de ce fiecare trebuie să fie atent cât timp şi ce calitate rezervă grijilor şi responsabilităţilor în familie. Îmi pare interesant că în Biblie scrie aşa:

   Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. (Proverbe 18:22)

Ar mai fi unele lucruri de spus, dar ofer posibilitatea fiecarui cititor să completeze lista cu punctele sale. Personal am găsit fericirea atunci când am început să înţeleg Cuvîntul lui Dumnezeu şi viaţa mea, familia mea, caracterul meu au fost şi continuă să fie transformate. Pentru acest lucru îi mulţumesc mult învăţătorului şi păstorului meu Vasile Filat. Îmi iubesc elevii de la școală şi încerc să îi învăţ să fie fericiţi.

Motto-ul meu este: ”Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.”