Păgânism la scară națională sau suntem o țară plină de „dragobeți”

Democrația ne tot repetă că avem dreptul să facem orice, chiar dacă acest orice de multe ori vine în contradicție cu bunul simț, cu valorile creștine pe care pretindem că le stăpânim foarte bine. Luna februarie se tot vorbește că este luna dragostei. Mai întâi ne folosim în cel mai josnic mod de fapta unui om care a ținut nespus de mult la instituția familiei și aici mă refer la preotul roman Valentin care a mers împotriva conducerii Imperiului Roman de atunci, doar ca să fie fără pată în fața lui Dumnezeu, oficializând o cununie. Nu am dorit să luăm ceea ce este frumos din această sărbătoare și am pervertit-o, transformând-o în una a imoralității. Multe din instituțiile de învățământ din țară au sărbătorit, chipurile, “Sărbătoarea dragostei” cu mult alcool și dezmăț, încurajând, de fapt, această tragedie națională, alcoolul.

Acum la ușă ne mai vine o așa-zisă sărbătoare. Unii, dorind să pară patrioți și promotori ai culturii autentice naționale, au scos la suprafață un alt personaj imoral. Nu mă tem să spun acest cuvânt, pentru că chiar legendele ne spun că acest Dragobete era un ,,fecior frumos și iubăreț nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-și piardă mințile,,. Din păcate, astfel de ,,dragobeți,, avem din plin. Mulți tineri și bărbați din țara noastră se pare că doar la aceasta le stă mintea. Nu mai doresc să întemeieze familii, iar o mare majoritate din bărbații căsătoriți uită că trebuie să fie fideli doar soțiilor lor. Ori, numai despre fidelitate nu ne vorbește acest dragobete. Ar trebui ca cei care promovează din plin această sărbătoare, păgână de altfel, să cunoscă că țara noastră, potrivit datelor statistice, se clasează pe locul 5 în lume după rata divorțurilor și pe locul 3 în Europa. Dureros este că unele partide politice aflate în parlament susțin și promovează în rândul tinerilor păgânismul acestui obicei.

Și cel mai dureros este că acest lucru se întâmplă într-o țară care pretinde că este creștină, dar care promovează la scară națională sărbători păgâne. Ba mai mult, pentru aceasta unele primării, școli și licee alocă mijloace financiare ca unui personaj imoral să i se organizeze o amplă manifestație, împingând tinerii să se implice în relații sexuale în afara căsătoriei. Nu am văzut că în comune, centre raionale sau instituții de învățământ să fie promovate sărbători dedicate familiei. De fapt, nici nu are de unde, pentru că cei care fac aceste sărbători fie că sunt divorțați, fie că încurajează infidelitatea conjugală. Și atunci ne mai mirăm că suntem lideri mondiali la capitolul divorțuri…

Citind mai mult despre această sărbătoare, cu stupoare am aflat că în zilele de ”dragobete” femeile trebuie să se atingă de bărbați pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Și tot de “dragobete” se fac logodne simbolice. Curat îndemn la o conviețuire în concubinaj! De fapt, această așa-zisă sărbătoare mai trebuie doar să fie oficializată, pentru că ea de facto sălășluiește din plin în mentalitatea societății noastre.

Uitați-vă, începând de la cei care ne conduc și terminând cu simplul cetățean. Toți suntem afectați de mentalitatea acestui dragobete. Mulți dintre bărbații acestui neam se comportă ca niște dragobeți, deși poate sunt căsătoriți. Apoi elevii din școlile țării noastre sunt încurajați să fie “dragobeți adevărați”, distrugând valoarea castității și fidelității într-o familie. Și apoi ne întrebăm și ne plângem de ce natalitatea este atât de joasă? De ce crește rata violurilor, de ce avem o societate bolnavă reproductiv, de ce fiecare a doua căsătorie se termină cu un divorț, de ce alarmant de mult crește numărul celor bolnavi de boli sexuale, de ce țara noastră “varsă” din gura ei pe locuitorii?

Răspunsul este simplu – ne plac obiceiurile păgâne și le promovăm sub diferite haine ale “culturii”. I-am întors spatele lui Dumnezeu și ne este rușine să trăim cu adevărat creștinește. Iar pentru că vrem să fim “în rând cu lumea”, suntem gata să ne vindem sufletul celor mai imorale obiceiuri păgâne. A mai rămas să mai aducem jertfe umane pe timp de secetă ca să vină ploaia, pentru că la fel fac parte din tradiția dacică de unde vine și dragobetele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articole recomandate: