Păcatul şi consecinţele lui

Termenul  păcat , în greacă este hamartia şi  înseamnă greşirea ţintei, abatere de la adevăr, eroare, deviere morală, ofensă în relaţie cu Dumnezeu.  Deci când păcătuim, greşim ţinta, exact aşa cum o săgeată trece pe lângă ţintă sau greşeşte ţinta. Păcatul este cel care pune un zid de despărţire între om şi Dumnezeu (Isaia 59:2). Biblia relatează multe cazuri în care diferiţi oameni au păcătuit. Cartea Genezei descrie primul păcat, cel originar, în care Adam şi Eva  au ales să nu asculte de interdicţia lui Dumnezeu care spunea:

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”(2:16-17)

Iată cum au păcătuit ei:

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el(3: 6-7).

Care au fost consecinţele acestei neascultări:

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;  spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”(3:16-19)

Pentru prima oară a intrat păcatul în lume şi acum toţi oamenii sunt păcătoşi, aşa cum găsim scris şi la Romani 5:12:

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.

Păcatul primilor oameni a fost că nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu şi aceasta i-a despărţit de Dumnezeu. A muri înseamnă a fi despărţit de Dumnezeu.

despărțit de Dumnezeu

Haideţi să privim în continuare la alte două exemple şi să vedem care au fost consecinţele acestora:

În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.  Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul.” Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţat de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată.” (2 Samuel 1:1-5)

Împăratul David a păcătuit  curvind cu Bat-Şeba , nevasta lui Urie. El nu a mers la război, ci a ales să stea acasă şi să se bucure de luxul din palatul său. Ca şi împărat, el cunoaştea porunca  lui Dumnezeu cu privire la adulter şi totuşi a ales să păcătuiască. Ba mai mult, ca să ascundă acest păcat, David a recurs la  alte păcate: minciună, omor. Adulterul lui a fost ascuns , dar nu şi de Dumnezeu.(Fapta lui David nu a plăcut Domnului(v.27). Iată care au fost consecinţele acestei alegeri, pe care i le spune Dumnezeu prin proorocul Natan:

Acum niciodată sabia nu se va depărta din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie Hetitul. Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.” David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Şi Natan a zis lui David: „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.”(2 Samuel 12:10-14)

Păcatul lui David l-a afectat nu doar pe el , ci şi pe întreaga sa familie, între care a existat conflicte , nenorociri. Diferit de primii oameni, David a recunoscut  că a păcătuit împotriva Domnului şi aceasta i-a adus iertare, dar nu i-au fost anulate consecinţele.

Al treilea exemplu relatează despre poporul Israel , care urma să cucerească cetatea Ierihon. Dumnezeu le-a spus că acest oraş este dat spre nimicire şi nu au voie să ia nici o pradă de război din ea. Iată cum a  procedat Acan:

Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentru că a ascuns pe solii pe care-i trimiseserăm noi. Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci.(Iosua 6: 17-18)  Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut:  am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.”(7.20-21).

Toate aceste trei cazuri prezentate au în comun o progresie a păcatului şi anume: fiecare din ei au văzut lucrul interzis , au poftit şi au luat din el. Aceasta şi este calea spre păcat. Adam şi Eva nu ar fi trebuit să păcătuiască , căci cunoaşteau interdicţia lui Dumnezeu, David  cunoştea Legea, ca împărat în fiecare zi trebuia să copieze din  Lege, Acan ştia de ordinele lui Dumnezeu. În toate aceste cazuri , ei au avut o alegere, dar nu au ştiut să înfrunte pofta.

Din cauza păcatului originar, toţi oamenii se nasc păcătoşi şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu(Romani 3:23).Cu toate acestea , încă de la început, atunci când l-a blestemat pe şarpe, Dumnezeu i-a zis că sămânţa femeii îi va zdrobi capul , iar el îi va zdrobi călcâiul. Încă de atunci , Dumnezeu a pregătit o cale de salvare de consecinţele păcatului şi de a-i oferi omului iertare şi viaţă veşnică în Împărăţia Sa şi acest lucru s-a împlinit la vremea potrivită când  Domnul Iisus a venit în chip de om şi a murit pentru păcatele omenirii, ca oamenii, acceptând jertfa Lui şi intrând în legământ cu El să nu fie despărţiţi de Dumnezeu , căci doar prin sângele  lui Iisus Hristos avem intrare slobodă la Tatăl şi suntem curăţiţi, sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi:

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.(2 Corinteni 5: 21) .

În altă parte, Iisus  a zis:

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan 14: 6)

Dumnezeu să ne ajute să înţelegem acest adevăr şi să nu mai păcătuim  şi dacă încă nu am primit iertarea păcatelor prin credinţa în Domnul Iisus , să ne grăbim cât mai repede să intrăm în legământ cu El.

Articole recomandate: