Oraşul tăcerii

0
359

M-am prietenit cu dealurile,
Câmpiile-mi sunt rude.
Acolo nu-i singurătate
Ca într-un oraş, oriunde…

Te-au făcut din pietre scumpe
Privirile să-şi ispitească,
Cetate eşti cu mii de nume
Pe cruci scrise, fără să vorbească.

O tristeţe senină mă-nvăluie,
Scândura în pământ stă cu împrumut.
Un bocet ţi-e râsul ce adie,
În limba timpului trecut.

Voi închide morţii porţile
Vestind evanghelia oriunde.
M-am prietenit cu dealurile,
Câmpiile-mi sunt rude.