Nu știu câți din liderii politici ai țării noastre cunosc cu adevărat semnificația cuvântului “legământ”. Presupun că nici nu își dau seama că acest cuvânt îi însoțește atât de mult pe parcursul activității lor zilnice. În aceste zile, în contextul noilor negocieri pentru relansarea unei alianțe de guvernământ, mi-a venit din nou gândul că multe din acțiunile aleșilor poporului, dar și ale noastre tuturor, își au originea în Sfintele Scripturi.
De exemplu, faptul că imediat după ce am încheiat un tratat sau o înțelegere dăm afirmativ mâna cu cealaltă parte implicată în înțelegere. Aceștia fac un legământ, care nu este altceva decât un contract prin care se angajează reciproc ca să facă anumite acțiuni în folosul celeilalte părți în fața cetățenilor țării. Din punct de vedere teologic, legământul indică o acțiune binevoitoare pe care Dumnezeu o întreprinde în folosul omului și pentru binecuvântarea lui. Înțelesul acestui cuvânt presupune că fiecare parte se obligă să îndeplinească un anumit serviciu sau o datorie față de cealaltă parte.
Tocmai pentru a sluji în serviciul public s-au obligat cei care sunt în funcții de conducere din țara noastră. Ce le reușește vedem cu ochii noștri. Din păcate, cei implicați în semnarea de tratate pentru restituirea noii Alianțe de guvernământ uită de caracterul obligatoriu al îndeplinirii angajamentelor pe care și le-au asumat. Îmi aduc aminte aici de sutele de înțelegeri ale alianțelor precedente care au rămas doar pe hârtie și care la primul moft au fost încălcate, astfel uitând cu desăvârșire de obligativitatea la care s-au expus atât de mult. Dacă în trecut părțile participante la un tratat sau legământ se obligau reciproc să îndeplinească angajamentele respective sub amenințarea pedepsei divine, dacă încercau să se eschiveze mai târziu, în prezent cei mai cunoscuți lideri politici uită atât de repede de angajamentele asumate și le rup când ei doresc.
Ca și în trecut și noi avem cazuri când unul din participanți este mai superior celuilalt, fie prin putere, fie prin autoritate sau mai multe mandate în parlament, dar esența legământului sau a înțelegerii nu se schimbă sub nici o formă și se conformează angajamentului asumat. Nu încape îndoială că și în cazul acestui tip de legământ sau tratat cauți interesele celui care te-a mandatat să rezolvi problemele și să lupți pentru interesele poporului. Trebuie să recunoaștem, însă, că ne lipsește ca și națiune simțul responsabilității și luăm prea ușor orice angajament. Să nu uităm că legea divină, care afirmă: “Ce semeni, aceea vei culege” se aplică și acelora care își încalcă obligațiunile contractuale.
Biblia, cartea la care fac referință tot mai des oameni implicați în procesele decizionale, spune: “Ochii Domnului cutreieră pământul…” și fiecare tratat, înțelegere sau promisiune este văzută. O dată încălcată, aduce consecințe rele, atât pentru cei care au rupt legământul, cât și pentru întreaga țară. Nu este greu să observăm că suntem o țară fragilă din punct de vedere politic și acest lucru se reflectă asupra întregii societăți și la orice nivel. Tocmai de aceea ne dorim ca acei care au primit puterea de la popor să nu uite, pentru că anume poporul Republicii Moldova trebuie să fie obiectul intereselor în procesul de negocieri.
Tot ce se discută cu ușile închise trebuie să aibă la bază bunăstarea, protejarea și binele oamenilor din fiecare colț al țării noastre. Doar procedând astfel, ei vor dovedi credincioșie angajamentului sau legământului la care atât de conștient au mers. Promisiunea solemnă te angajează să acționezi. O convenție semnată te obligă. Ca și cetățean, îmi doresc să văd realizări ale celor care s-au învoit să facă din Moldova o țară în care vrei să te întorci, iar dacă s-a decis formarea unei noi Alianțe, mă rog ca cei implicați să se poarte cu responsabilitate și plini de frică sfântă față de Dumnezeu și față de popor în orice decizie pe care o vor lua. Mi-ar place ca societatea noastră să fie educată încă din pruncie că legământ pe jumătate nu există…
(sursa foto: radiochisinau.md)