Fiecare dintre noi avem o mare datorie de a ne cerceta faptele noastre, felul cum ne trăim viața, relații pe care le avem și vorbele pe care le spunem. De fapt a te cerceta este un principiu biblic, tocmai de aceea și Domnul Isus a lăsat Cina Domnului ca simbol al cercetării personale. Acest audit spiritual necesar, este de o importanță vitală. Pentru că am observat oamenii nu mai doresc să își revizuiască viața nicidecum. Nu mai doresc să își analizeze propriul comportament crezând că faptele lor sunt cele mai drepte.
Nu o dată am observat că oamenii obișnuiesc să își arunce cuvinte grele, sau să aplice ironii la adresa semenilor sai fără a le păsa de sentimentele celor din jur, sau dacă vorbele sau acțiunile acestora au produs pagube. Și am văzut acest lucru de la oameni care se pretind a avea o religie de care se conduc în faptele lor dar în realitate faptele lor sunt departe de ceea ce vorbesc. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, dar ceea ce vedem în fiecare zi este omul care a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, de aceea de felul cum ne comportăm cu omul din jurul nostru arată cu adevărat cine suntem noi.
Obiceiul de a te cerceta zilnic ne va aduce multe beneficii.
În primul rând acest lucru te va feri de capcana automulțumirii. Evaluând faptele de peste zi, vei învăța că multe lucruri puteai sa le faci mai bine, sau că unele decizii sau cuvinte trebuiau de luat sau spuse diferit. A te cerceta pe sine însuți, înseamnă a privi înlăuntrul tău, a vedea și a înțelege ce se petrece acolo, a face o auto examinare a stării tale emoționale și spirituale, a înțelege cine ești cu adevărat, unde ești în relația ta cu Dumnezeu și cu aproapele tău. Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că majoritatea dintre noi funcționează în regim de auto pilot, suntem prea ocupați și nu avem timp să privim în lăuntrul nostru. Suntem conștienți de sine, dar nu conștientizăm pe deplin cine suntem și în ce stare suntem. Încercăm să ne cercetăm foarte puțin. Mai trebuie să recunoaștem că noi punem preț și investim în a lustrui partea noastră vizibilă, dar ceea ce se petrece în interior mai puțin ne preocupă, tocmai de aici se naște acea automulțumire care este un obstacol mare în cercetarea noastră personală.
Trebuie să ne cercetăm pentru că a vedea dacă suntem cu adevărat în credință. Apostolul Pavel o dată a spus: “că dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați; vă vorbesc ca unor oameni cu judecată”. Dacă vrei să fii un om care aduce rod și să fii eficient în familia ta, în lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu și în societate, atunci trebuie să îți analizezi viața. Oamenii cu judecată se judecă singuri pentru a fi eficienți în ceea ce fac. De aceea, avem nevoie de cercetare de sine care să ne ducă la schimbare de sine și la roade vrednice de credința noastră în Domnul Isus.
Și nu în ultimul rând, atunci când ai obiceiul de a te cerceta singur devii capabil să îi ajuți și pe alții. Noi nu putem ajuta pe nimeni judecându-i sau arătând cu degetul greșelile lor, dar putem să-i ajutăm judecându-ne pe noi înșine. Biblia mai spune „fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.”, 1 Timotei 4:16.
Odată ce suntem eliberați de păcatul propriu, devenim mai capabil să iubim și să avem grijă pentru ceilalți din jurul nostru. Dacă putem să scoate întâi bârna din ochiul nostru, atunci voi vedea desluşit cum să scot paiul din ochiul fratelui din jur. După ce am judecat și terminat cu păcatul nostru propriu, putem să-i ajutăm pe ceilalți, folosindu-ne de aceleași cuvinte care ne-au fost și nouă de ajutor. Dar toate acestea se vor întâmpla dacă eu voi avea obiceiul biblic de a mă cerceta zilnic.