Împăratul David, cunoscut lumii întregi pentru vitejia sa, psalmii pe care i-a scris, relația sa frumoasă cu Dumnezeu, dar și pentru păcatul imoralității în care a căzut cu Batșeba și felul cum a acceptat pedeapsa lui Dumnezeu în viața sa.
A mai avut David și un fiu, Absalom, viața căruia poate fi o lecție pentru noi toți. Biblia spune că acest tânăr avea a moștenire de la părinți o frumusețe extraordinară. Însă frumusețea poate fi o binecuvântare, dar în același timp poate fi un blestem. Absalom a fost omul unor ambiții nemăsurate și nejustificate. După ce și-a omorât fratele din cauza incestului din familia sa, Absalom fuge la rudele lui de mânia tatălui său. Acolo a început marele complot împotriva tatălui său dar și a întregii țări. Întors acasă la insistențele unui dintre cei mai iscusiți militari ai vremii, Absalom încet dar sigur își pune în practică planul loviturii de stat. Mai mult decât atât spiritul lui Absalom reprezintă politicianul corupt pe care din păcate îi vedem în zilele noastre. Absalom a fost un candidat spectacular, care, în plus, a avut convingerea că lui îi este permis totul, pentru că oricum nu va purta nici o consecință.
Se vedea în fruntea țării cu orice preț. Acest candidat spectacular a prins la public pentru o vreme. Se plimba în carul lui printre oameni și se oprea să stea de vorbă cu toți necăjiții. Făcea paradă prin piața cetății cu o splendoare obraznică. Natura omenească este la fel și astăzi peste tot și în orice țară, iar naivii ușor de manipulat n-au dispărut dintre noi. Pentru o vreme ei sunt vrăjiți de poziții teatrale și fermecați cu metafore șocante de oratorie. Un timp ei sunt ademeniți de câte un astfel de candidat modern care cutreieră continentul. Câți politicieni de acest fel nu am avut și noi. Știu cum și cui să le vorbească, iar masele i-au urmat cu orbire, ca ulterior să regrete alegerea lor.
Ca și candidat, Absalom a fost un demagog, iar ca demagog s-ar putea să fie egalat de unii, dar de depășit nu-l va depăși niciodată nimeni. El se prefăcea că-i înțelege pe fiecare și promitea că le va rezolva toate problemele de îndată ce va ajunge pe tron. Și nimeni nu lua nici o atitudine. David, împăratul cu siguranță că auzea despre ispravele acestui demagog, dar pentru că îi era fiu, închidea ochii. Lucru care mai nu l-a costat viața, autoritatea, tronul și relațiile. Astfel de Absalomi există și astăzi. Ei promit să reformeze sistemul de justiție, se proclamă apărători dedicați ai maselor de oameni ai muncii prin câmp, și colindă satele țării noastre. Ei știu și azi cum să înflăcăreze o mulțime. Ei se pricep și acum să critice și să creeze iluzii. Aleargă de la o televiziune la alta criticându-i pe toți. Se pretind promovatorii unor doctrine eliberatoare, dar propagă prin spate doctrine care înrobesc și sărăcesc poporul.
Astfel de oameni au știut cum să îi corupă pe alții. Trist este faptul că unii dintre consilierii împăratului i-au urmat nebunia acestui Absalom, și l-a îndemnat la război civil. Chiar dacă știa că este păcat să mergi împotriva părinților. A plătit cu propria viață neascultarea, mândria, ipocrizia, promovarea de sine și răscoală. Mulți dintre noi avem atitudinea lui Absalom în zilele noastre. Nu ne place disciplina, și mai degrabă avem gânduri de răzbunare și rebeliune decât de ascultare și supunere. Ne plac oamenii răzvrătiți și demagogi, pentru că aceștia sunt populari și insistenți. Au faimă pe rețelele de socializare și devin repere pentru popor. Dar în realitate sunt niște călăuze oarbe, care doar aprind speranțe și în dorința lor de a ajunge la putere merg peste tot ce este bun simț. Să ne binecuvânteze Dumnezeu cu mult discernământ și să nu îmbrațișăm astfel de idei, dar mai degrabă să le osândim.
Pentru că nu tot ce e frumos se termină frumos!